Vis cu D si D care erau dentisti si se uitau in gura mea😛 (funny, nici macar nu ma duc la dentisti barbati, dar numai de-astia visez)

Vis cu rechin (peste ferestrau)
Sunt intr-o incapere cu mai multi colegi si un rechin rotunjor de 1 m, cu botul lung, ne alearga sa ne muste (da, pluteste prin aer si e rapid). Toti incercam sa scapam de el, mi-e frica, dar nu paralizant. Ceilalti alearga si ma gandesc sa scap de rechin, il insfac si-l duc spre cuptorul incins, il dau cu capul de cuptor si gura larg deschisa cu sinti ascutiti prinde gratarul cuptorului. Il tin acolo pana moare
In scena urmatoare, o incapere in penumbra, capul rechinului pe un piedestal. Discut cu o colega, rechinul era ceva cunoscut in familia ei (?). Ma uit la capul rechinului si mi se face groaznic de frica. Apoi ma intreb daca sa ma rog la Dzeu ca am omorat o creatura, apoi ma gandesc ca rechinul e un pradator cu sange rece, apoi ma gandesc ca asa e el facut (“nothing personal”)… si ma trezesc.
[e un pacat ca l-am omorat? ma aflam in pericol direct, totusi nu incepuse sa ma atace, dar l-am omorat…]

Vis cu serpoaica roz, rozalie – alerg in casa s-o caut, gasesc un cablu si cred ca e serpoaica, dar nu e, si plang de ciuda si disperare. Serpopaica apare si-mi zice “credeai ca ai scapat de mine?” (ceva in genul asta, sau/si de tradare), o secunda mi-e teama ca ma va musca cu gura ei deschisa si cu dinti; ea se arunca si se incolaceste in jurul umerilor mei, imbratinsadu-ma puternic si iubitor cum face M. Si ma simt fericita ca e acolo, ca n-a plecat; imi vine in minte semnificatia (ciudat cum mintea mea aluneca din subconstient in constient), si ma intreb daca serpoaica nu e cumva partea mea, cealalta EU din oglinda, si in sfarsit ne intalnim sa traim una in alta.
Fast-forward in vis, alerg pe asfalt spre mai multi copii (eu fiind cam tot copil), ma impiedic si cad, ma ridic si ma uit in jos – am in picioare pantofii maro ai lui D, un pic uzati, in rest sunt in stare foarte buna.

Try walking in my shoes in alta forma😛