Ma uit la cer si parca n-ar fi iarna.
E marti? A trecut fix o saptamana de cand mi s-a clatinat viata.
S-a clatinat, s-a tulburat, o sa-i dau eu de cap.

Pentru ca sunt puternica. Si pentru ca suntem.
Pentru prima oara, pot spune cu tarie ca “suntem”. It’s not just me against the world.
Sunt eu cu familia mea restransa, si cu prietenii mei.
Am sprijin emotional, sprijin financiar.
Nu ma ia nimeni in suturi, nu-mi spune nimeni ca sunt proasta si nu stiu nimic, ca am gresit plecand din L. Nu se panicheaza nimeni ca ce se va intampla, daca raman neangajata, macar sa retrag copiii de la gradinita. Nu va pune nimeni (sper!) presiune pe mine, mai mare decat cea pe care o simt deja.

Sunt puternica. Desi visez in continuare ca am 30 de ani si sunt singura si nu ma ia nimeni.
Nu ma face o concediere, nici boala lui TM (presiune suplimentara).

Imi place ca oamenii au mai multa incredere in mine decat am eu. Ce vad ei si nu vad eu?
Ei vad ce as putea face, eu stiu cum le fac.

Inca nu reusesc sa fiu dincolo de dezamagirea de a nu fi pe tipar. Dezamagire ca eu, Alex, sunt asa si asa, si nu altfel. La ce-mi foloseste intuitia foarte buna, o oarecare cunoastere a oamenilor? Cand mi se cere, cand imi cer, sa fiu “organizata/orientata spre rezultat/responsabila/capabila sa spuna NU si sa stie cand sa-l spuna/proactiva/atitudine pozitiva, optimista”.

Sunt un INFP care devine ESTJ in momente dificile. Partea buna e ca STJ sunt buni organizatori.
Partea rea e ca am peste 30 de ani si inca duc batalii dificile cu mine insami sa ma accept.
Sa ma accept doar. Pana la a ma iubi, e o cale foarte lunga. Poate voi ajunge vreodata si acolo.

Aici copiii joaca un rol foarte important. Copiii si animalele te iubesc neconditionat. Chiar daca le iei jucaria, chiar daca tipi la ei sau ii sperii, ei tot te iubesc. Le multumesc nespus ca ma invata sa iubesc zi de zi si din ce in ce mai mult. Chiar si cand ma supar pe ele, chiar si cand ma lovesc sau imi pare ca-si bat joc de eforturile mele. Ele descopera lumea si, implicit, si pe mine.
Cu ele ma descopar si eu.
Daca niste fiinte asa minunate ma iubesc, inseamna ca fac ceva bine, nu doar ca le-am dat viata.

Haide, Alex🙂 vei fi bine, va fi bine. Nu mai esti un copil fara sprijin si fara adapost emotional. Nici nu mai trebuie sa ai grija de o familie care se intinde peste posibilitatile tale mentale si emotionale.
Acum esti un adult cu sprijin si adapost emotional. Acum esti tu adultul care sprijina si alege sa sprijine voluntar.

🙂 Sarbatori fericite!

_________________________________________________________
Remember:

I am not alone.
I am strong. I am smart. I am CAPABLE.
Things just happen.
Be flexible.
Remember who you are and what you can be.
I am surrounded by love and I am worth loving.