Sunt un om. Si bun, si rau. Incerc sa aleg binele. Alegand binele de fiecare data, mai binele, poti ajunge la mai rau (=mai putin bine) pe termen lung. Cum se intampla asta? Habar n-am, de-asta nici nu sunt o jucatoare buna de sah (observi?! ai folosit femininul, ai scris in romana, nu in engleza fara gen).
Uneori e mai bine sa alegi raul pe termen scurt, pentru a ajunge la mai bine pe termen lung. E nevoie de sacrificii. Nici pe-astea n-am habar cand sa le fac.
Pe scurt, iau decizii proaste (dar de-abia dupa multi ani vad ca-s proaste). Si probabil peste si mai multi ani, nu vor mai parea atat de proaste. Momentan, imi vine sa urlu si sa dau cu pumnul in perete, desi stiu ca n-are nici un efect. Ba ar fi chiar mai rau.
Daca viata ar fi o linie dreapta, ar fi prea simplu, nu-i asa?
Asa ca am facut noduri cu vietile altor oameni. De unii m-am despartit sau separat, uneori ma mai bantuie in ganduri, dar liniile noastre sunt deja separate. Dar de nodurile create de mine, din care genereaza alte linii de viata… ei bine, nodurile astea nu se vor desface niciodata, nici macar daca Fortuna ar taia liniile lor de viata.
Acestea fiind zise, nu regret decat ca nu am luat o pauza mai lunga. Si ca nu pot plange pana la fundul butoiului.