Ehei, am citit un SF sa-mi mai spal mintile, ca de mult nu am mai citit nimic, in afara de carti de parenting…

Cum e? Pai, dupa primele capitole, ma prinsese cam ca si “The book with no name by Anonymous” (pe care o suspectez a fi scrisa de Stephen King).   Adica ma prinsese zdravan cartea. Autorul CRUX-ului are imaginatie, nu gluma! Pe planeta CRUX, creation of the cherub Inanna (cherub=heruvim?), locuiesc Nephalem, adica urmasii ingerilor cu oamenii si urmasii demonilor cu oamenii, si mai traiesc si multe alte creaturi, precum Meka (niste alieni f. fain descrisi). Inanna si-a dorit ca diverse creaturi, care nu ajung nici in Iad, nici in Rai, sa traiasca in pace. Dar niste demoni si ingeri cu alte idei au exilat-o, si acum trebuie salvata. Apare Kara de pe Pamant, Niphilim menita sa o salveze pe Inanna cu ajutorul unui half-demon, si mai incolo, ii vin in ajutor si un super-mag si un super-vampir. Cum ar veni, e o poveste principala legata de planeta, si mai apare una secundara, pe Pamant, legata de mag si vampir.

Povestea legata de CRUX e foarte interesanta si mi s-a parut destul de originala. Iar scriitorul are un mod de a scrie ( in engleza!) care te face sa vizualizezi imediat ce scrie. Zici ca te uiti la un film! De asemenea, nu se repeta cuvinte sau expresii (chestii tipice unui vorbitor ne-nativ), si chiar se foloseste un vocabular extins. Sau fie, nu se repeta prea des – putere nebanuita, chestie cereasca/demonica mai apar… Dar descrierile din carte suna foarte bine in engleza, asa cum sunt.

Insa dialogurile sunt slabute si cliseice, mai ales cele dintre mag si vampir. Povestea asta secundara care devine principala pe sfarsitul cartii mi se pare cam… lipita, ar fi mers introdusa mai altfel. Ma enerveaza discutiile-ghionturi vocale, 2 oameni care se ciondanesc si pe campul de moarte (serios??), ma mai enerveaza ca, dupa ce ingerii si demonii sunt descrisi ca a avea puteri nebanuite, vine un vampir si face ordine cu diverse arme. Lupta finala dintre bine si rau e demna de un joc fantasy, in care diverse rase si caractere se infrunta.

Ori, eu presupuneam ca Ingerii si Demonii sunt niste super-puteri, cu super-abilitati, nu unii care sa se lase infranti asa usor de o vampiroaica sau de o pusca. De ce e vampirul Thomas mai tare ca demonul Mattias? Sau nevasta lui mai tare ca demonita Razza? Si mai am intrebari: unde-s ceilalti parinti ai half-demon-ilor sau half-ingerilor? Sunt tot cu oameni facuti halfii astia? Sa zica mai multe despre ei…

E faina evolutia Karei, fata care ajunge de pe Pamant si dezvolta super-puteri pentru a o putea ajuta pe Inanna (mai intai afla despre planeta CRUX, apoi face niste exercitii, cunoaste personaje, nu devine hiper-tare intr-o secunda).

Puncte TARI ale cartii: imaginatia, descrierile, povestea Karei, Inannei si a lui Maar. Aaaah, si numele. Ia auzi: Inanna, Maar, Balittian, Mattias, Nadir, Octavius, si mai sunt…

Puncte Slabe: dialogurile in general. Demoni care vaneaza demoni (un soi de politai ai ingerilor si demonilor) care se lasa pacaliti si luati peste picior de oameni. 2 preteni care se tot impung si unu-i britanic si unu’ nu…

Daca v-a placut Diablo, va va placea si cartea asta. Pentru o carte debutanta, e reusita.

Astept urmatoarele carti ale autorului.

 

Apropo, asta nu e un review al cartii, e impresia mea despre carte. Si da, impresia mea in continuare e ca dialogurile dintre Thomas si Andrew sunt cliseistice si slabe. Si mai sunt cateva dialoguri dubioase, de ex. Kara ii atrage atentia unui super-demon sa nu fie rau fata de half-demonul Maar. Si el o ia in serios in loc sa o spulbere! Serios??