Draga Alex de prin 2002 (inainte de facultate),

Cum trece timpul… recitesc agendele si ma minunez de adolescenta care ai fost. Imi vine sa te strang in brate, sa te scutur si sa-ti spun “va trece!”. Si-mi mai vine sa spun ca ai o intuitie minunata si ca esti un om BUN, bun pana in maduva oaselor (indiferent de ce credeai tu atunci). Sa-ti mai zic niste lucruri care s-au petrecut in timp:
– da, ai ajuns sa ai un copil (chiar 2), chiar la 29 de ani, si chiar nu ai 2 baieti!
– ai ajuns copilul preferat al parintilor tai (greu de crezut, stiu), chiar daca nu esti baiat
– te-ai casatorit cu cineva care seamana o gramada cu acel “J” , doar ca are mult mai multe calitati ca “J” si citeste SF (sau obisnuia, pana sa aiba atatea device-uri)
– vechiul J e gras, foarte gras… si a chelit😀
– nu mai ai cosuri!! (nici ciclu, ce-i drept)
– nu te mai temi de sanii tai si accepti ca esti femeie

Legat de facultate, ai avut dreptate. A fost grea, mai grea decat ai fi crezut. A fost grea pentru ca nu ti-a pasat de ea, fiindca nimanui nu i-a pasat de tine. Ai invatat o lectie: nu pentru ei invatai. Dar in facultatea asta ai intalnit o multime de oameni faini, asa ca merita cei 5 ani.
Ai intalnit sufletul pereche (sau chiar mai multe) si inca sunteti prieteni!
Ai vazut cum e cu pasiunile mistuitoare – ca in vise, si visele pier cand te trezesti dimineata.
Meseria e ok, aduce niste bani si atat – asta e o dezamagire pe care ai intuit f. bine ca ti-o va aduce Automatica. Te anunt ca Istoria e mai putin pasionanta, tot oamenii (sociologia? psihologia?) te atrag mai mult.
Ai facut nitica terapie. Si mai faci.
A murit t.D. S-a dus, ca si m.C. Inca ii porti pica. Inca mai esti copil, uneori.
Dar cresti vazand cu ochii, prin copiii tai iti poti repara multe.

De ce ti-a fost frica, n-ai scapat. Ai avut parte de o nastere ca un viol. Te-au tinut de maini si te-au impins pe pat, au tipat la tine sa nu tipi, te-au speriat de moarte in timp ce partea ta cea mai intima era facuta harcea-parcea. Au luat copilul si i-ai plans de dor o noapte.
Dar ai avut si o nastere in care corpul tau si-a luat puterea si te-ai simtit cu adevarat FEMEIE, si ai impartasit cu tatal copilului ceva nespus de intens si de puternic: miracolul nasterii unui nou om.

Ai un sot foarte frumos (nu te-ai fi gandit la asta atunci, asa-i?). L-ai cucerit cu niste poze cu dragoni si el te-a cucerit cu 24 de trandafiri, inainte sa va fi vazut vreodata. Citeste carti adevarate si sta pe aceeasi strada cu tine, ii cunosti rudele si prietenii. Dar vor trece 8 ani pana sa va gasiti.

Dumnezeu nu te-a parasit, tu l-ai exilat. Nu mai stiu cand…

N. s-a casatorit, are un copil. Si verii tai. B. incepe sa devina oglinda tatalui. Iar parintii si-au schimbat rolurile intre ei. Niciodata liniste sau pace.
Nu mai alergi asa repede, te-ai ingrasat si nu ai devenit mai frumoasa. Dar cand zambesti alaturi de fetele tale, parca te transformi. Acum nu te mai crede nimeni baiat.

In continuare, iti doresti liniste si echilibru. Intr-o zi le vei atinge.

Numai bine,
Alexandra

P.S. Orson Scott Card a ajuns sa-ti placa😉 “Jocul lui Ender”, adica.

 

The Verve – Lucky man