In 2010, pre-copil, casa noastra arata asa: multe carti, reviste, haine.
2010, post-copil: carti, haine, carti despre ingrijirea copilului, haine de copil.
2011: carti, haine, carti de copii, haine de copil, jucarii.
2012 (cu 2 copii): haine, haine de copii, jucarii, carti de copii peste tot.

Cu cat e mai mic un copil, cu atat ocupa mai mult spatiu.

Ma uit in ochii veseli ai Bibilicai si mi se rupe inima gandindu-ma ca poate nu voi fi acolo sa-i vad primii pasi, sa-i aud primele cuvinte. Stau 11 luni, iar ea deja implineste azi 13 sapt. Parca ieri o nasteam, parca ieri veneam cu ea la Irina, parca ieri… Parca ieri facea Irina primii pasi (primii pasi de mers singura) – la 1 an si 4 zile, eram in parc, si mi-a dat drumul mana si a mers singura pana la tobogan. Apoi m-a tinut din ce in ce mai putin de mana la mers.
Acum Irina alearga (intr-un mod hazliu), se catzara, se da singura pe tobogan sau in leagan, n-o mai pot pacali la automate (ii iei fisa sau ii explici clar ca n-ai, inainte o puneam si miscam masinariile). Spune cateva cuvinte noi in fiecare zi, pe unele le pronunta f. bine din prima, la altele apar niste efecte comice.

Mocashaia = Mos Craciun
Shiste = si stelele (din expresia “Luna si stelele”)
Caco = cadou
Pantoiaia = pantaloni
Michi = mic
Acasha sau Acashaia = acasa/casa
Tatiie = tanti
Puu mamii = puiul mamii (din “Nani, nani, puiul mamii”)
Oca oca = broasca

Multe cuvinte sunt lungite, cu terminatia “aiaia”. Inca n-a renuntat la uzbekistana obisnuita sau la dialectul mandarin pe care-l stie asa bine, dar vb. din ce in ce mai inteligibil.
Rareori spune animalelor pe nume, le indica folosind sunetele scoase de ele (sau miscarile – iepurele e “tzup”, soricelul e “chit”, leul e “oaaaa” = roooar).
Tot pasionata de masini si de chestii de impinsa. Are un animalut de plus (“puiu”) cu care doarme, in afara de celalalt plus (tati :D) si uneori ii da “tzitzi” sau mi-l da mie ptr aceeasi actiune. Sau casuna pe sor-sa cand o vede la bustul gol, sa suga la ea…
Din ultimele masele, i-au iesit 2 si 1/2. Tot se trezeste noaptea si urla. Dar in continuare e un copil foarte rezonabil, cu care eu sunt prea aspra uneori. Si a inceput sa devina “sora mai mare”. Offff… todlerica mea incepe sa nu mai fie bebelus.

Asa ca sfat – legat de diferenta de varsta dintre frati: sa fie cam 2ani6luni – 3ani intre ei.
La 2 ani(+/3-4luni), copiii trec printr-o explozie de achizitii (se msica mai bine, mai usor, mai repede; vorbesc mai mult; inteleg mai bine) si descoperiri (e corpul meu, nu vreau sa mananc; pot sa ma imbrac singur? pot sa fac pipi cand vreau eu! etc). Au mare nevoie sa le fie parintii aproape. Se frustreaza f. usor ca nu le iese din prima ce vor, ca altii pot si ei nu pot, ca obosesc repede… Isi descopera corpul, puterea asupra lui. E varsta lui NU, de-asta li se spune The Terrible Twos. Tantrumuri (crize de afect), urlete, impotriviri… testarea limitelor adultilor.
Eee, si cand se suprapune cu venirea unui nou-nascut care fura atentia parintilor, e jale.
Asta experimentam noi. De-asta imi doresc sa mai fi lasat juma’ de an intre ele…

Apropo, alaptare si tandem.
DE retinut ca tandemul nu atenueaza gelozia, nu “sterge” agresivitatea, nu umple “cupa afectiunii” (concept din Playful Parenting). Un copil mai mare poate ajunge sa suga mai mult si mai des ca bebelusul. Va manca mai putin (poate si de suparare), va fi mai posesiv cu mama. N-o sa-i fure laptele bebelusului, se produce destul ptr amandoi, insa poate fi dificil ptr mama.
Drumul tandemului poate fi spinos, uneori te alegi din partea todlerului si cu supt intensiv, si cu loviri ale bebelusului. Se atenueaza in timp. Clar nu mai poate fi vorba de intarcare, cel putin o vreme.

In orice familie in care a mai aparut un copil, e bine ca tatal sa “preia” primul copil – sa-si intareasca legatura cu el, sa fie disponibil ptr el, si mama sa se ocupe de bebelus. Astfel, primul copil incepe “separarea” de mama, care i-a fost stalp central pana acum, si interactioneaza mai mult cu tatal.

LE cu alte cuvinte:
Mashoioio = masina
Baghie = spaghete
Macheieie = macaroane
Pupa = papusa
Hateke = Hello Kitty
Coco = cocor
Bighi = biscuite
Bughi = bucatarie

Ironia sortii: patutul avea sistem de leganat. Intrucat Irina a dormit f. putin in el (nici macar vreo noapte intreaga) si ea ura leganatul, am scos leganarea cand am mutat patutul. Mirunei, insa, ii place sa fie leganata.
Confuzie e in capul meu cam obosit… dar inca apt de lectura😀