Lasam deoparte partea de nutritie. Ce alte avantaje mai are alaptatul? Cum ajuta el relatia mama-copil? Pentru noi, cel putin, au fost destule lucruri pe langa.
– m-a ajutat sa trec mai usor peste depresia post-natala cauzata de nastere
– m-a ajutat sa ma leg de copil
– m-a ajutat sa trec peste niste chestii din copilaria mea, am re-devenit si eu copil cu ea si mi-am “re-trait” copilaria cu alti ochi; a fost dureros, dar trebuia sa trec prin faza asta, ca sa ma pot elibera si sa-mi iert mie si parintilor niste lucruri
– ne-a tinut mereu aproape, chiar si cand nu voiam :))
– ne-a ajutat sa nu ne pierdem mintile pe drumurile lungi – nu stiu cum am fi ajuns in Grecia altfel, desi au fost destule momente pe drum in care alaptam si plangeam de durere (pe drumurile montane bulgaresti, i s-au infundat urechile si ma musca de durere)
– ne-a ajutat cand era prea cald afara si se plictisea sau nu putea dormi, sugea nitel si se mai bine-dispunea
– ne-a ajutat cand ii ieseau dintii (foarte dureros pentru ea) si nu voia/putea sa manance nimic
– ne-a ajutat si cand era bolnava – ultima oara, cu putin inainte s-o las la Valcea, a vomitat de cateva ori si nu a vrut sa bea nici apa, dar a supt si i-a trecut intr-o noapte, orice o fi avut
– a ajutat-o sa vada ca mami e aici, chiar si cand nu e fizic – si a devenit o persoana destul de independenta pentru varsta ei (in ciuda anxietatii de separare care a tinut mai mult de 1 an)

De ce zic ca a ajutat-o alaptatul, si nu modul in care am crescut-o? pentru ca in primele luni o luam in brate numai cand o alaptam (mare greseala cu un bebelus). Iar ideile mele de a creste un copil s-au modificat foarte mult de-a lungul timpului. Iata niste idei:
– ca e foarte greu sa alaptezi si ca foarte putine femei pot alapta cu adevarat
– ca bebelusul trebuie sa doarma in patut, altfel nu mai scapi de el din pat in veci
– o palma la fund n-a omorit pe nimeni vreodata
– crizele de furie (gen tantrumuri) sunt “fitze” de copii rasfatati
– sistemul de recompense/pedepse e potrivit ptr cresterea copiilor
– copiii sunt ca niste animalute si pot fi dresati in primii ani de viata (Doamne, si ce m-am mai minunat de desteptaciunea colegului care mi-a zis chestia asta)
– caruciorul e esential
– hamul de copii e un lucru foarte util
– diversificarea se face dupa carte, cu scheme, indicatii, nu cu mana copilului
– mancarea e ptr mancat, nu ptr jucat, descoperit, invatat

Eh, si a venit copilul… Partea cu bataia a zburat prima – cum naiba sa lovesc o fiinta pe care am vazut-o crescand sub ochii mei? Apoi s-a dus pe copca partea cu dormitul in patut, fie-mea n-a fost deloc de acord sa stea departe de mine, de caldura umana, oricat de frumoase ar fi fost cearceafurile ei. Partea cu suptul am depasit-o greu (aveam ragade, am primit multe sfaturi proaste, noroc ca citisem mult la Zoozie si mi-am dorit foarte mult sa alaptez).
Tot citind si observand-o crescand, am abandonat complet teoria dresajului – un copil e mult mai mult decat un catelus! Catelusul are putine dorinte proprii, si alea sunt aceleasi de cand e catel si pana devin caine. Dar copilul va deveni un om, va interactiona cu alti oameni, e mult mai complex totul. Cum de vreau eu, ca parinte, sa cresc un adult responsabil si independent, daca tot ce fac e sa-mi supun si sa-mi conditionez copilul??
Sistemul de recompense/pedepse, care se aplica cu atata succes in scoli, conditioneaza copiii ca pe animale. Faci ceva bine/cum vreau eu, primesti ceva (o nota buna, o prajitura, te las sa te joci o ora pe PC). Motivatia devine extrinseca – copilul face ceva ca sa fie pe plac adultului, sau ca sa obtina ceva. Ori eu vreau un copil liber si in stare sa gandeasca cu capul lui, vreau sa invete fiindca e bine (pentru el) sa invete, nu vreau sa fie vanator de note ca sa am eu cu ce ma lauda. Notele alea sa aiba o corespondenta cu cunostintele din capul lui.
Partea de pedepse: n-ai luat o nota buna, m-ai dezamagit – pune o greutate mare, mai ales pe copiii mai sensibili. Ai facut prostii, te bat! – si copilul invata ca e ok sa bati, sau ca si-a luat bataia si gata, greseala a fost stearsa. Mai multe pe tema asta, aici – merita citite toate articolele!

Cum se leaga astea de alaptat? Pentru mine, PENTRU MINE, se leaga. In legatura pe care am construit-o cu Irina (mai ales datorita alaptatului) nu incap bataia, santajul, constrangerile. Cand copilul suge si te priveste in ochi, nu-l poti minti, oricat ai incerca sa te minti pe tine. Daca vrei sinceritate si respect din partea copilului, trebuie sa i le dai si tu.
Alaptatul nu doar ca e natural, e si sincer – nu poti alapta daca nu vrei cu adevarat. Masurand fiecare ml din laptele praf preparat, bagandu-i pe gat (sa manance toate cele 120 ml!) si nedandu-i cand si cat vrea el (doar fix la 3 ore, ca asa a zis doctorul, nu conteaza ca vrea sa manance la 2h30′) nu mi se pare ca respecta copilul. Jos palaria in fata mamelor care dau LP si nu fac asa, ci isi asculta copiii si nu-i forteaza, insa nu cunosc decat una, din multe.

Spor la alaptat si nu va lasati intimidate de primele luni si dificultatile lor! Sau de implinirea varstei de 1 an si opinia sociala. Nimeni nu va plateste LP, nimeni nu se scoala sa-l prepare in locul vostru. Succes!
Articol scris pentru a celebra Saptamana Internationala a Alaptarii (1-7 august 2012)