Mi-a picat fisa. De ce continua parintii nostri sa ne vada ca pe niste copii si sa n-aiba (destula) incredere in noi? Pentru ca noi ne purtam ca niste copii si n-avem incredere in noi.

Normal ca maica-mea se intreaba cum ii voi face eu baie nou-nascutului, daca noi dezbatem cu 6 sapt. inainte cine sa vina la Bucuresti cand voi naste. De parca nu as putea naste fara sa vina ea sau soacra-mea la Bucuresti sa faca mancare.

Normal ca amandoua sa-si faca probleme cum traversam noi Bulgaria singuri si sa incerce sa ne convinga sa nu plecam (dupa ce deja platisem cazarea). Normal ca soacra-mea a venit la Bucuresti si ne-a asteptat cand ne-am intors din calatorie.

Pentru ca inca ne purtam de parca am avea 13 ani, nu 30. Si lor le convine de minune.

Si ar fi vesel daca ni s-ar intampla numai noua. Dar zau daca stiu pe cineva (cu exceptia a 5 persoane) care sa nu aiba aceeasi legatura de “perpetuu copil” cu parintii.