Am descoperit aici un blog foarte, foarte frumos, cu multe postari care m-au incantat.
Iar aceasta m-a pus zdravan pe ganduri, cu atat mai mult cu cat am vazut recent un copilas impins de parinti deasupra varstei lui. La 2 ani si-un pic, respectivul stie cifrele si cateva litere, prilej de nenumarata mandrie pentru parinti si bunici.
Din pacate pentru el, asta inseamna si ca trebuie sa-si arate cunostintele in fata oricui, oricand vor parintii/bunicii, indiferent de ce ar vrea el sa faca atunci. Baietelul vrea sa deseneze bucle? “Nu te prosti! fa-l pe 1!”. Vrea sa se joace cu batul in nisip? “Ia arata-ne cum faci tu litere! Ala e A? Cum il faci pe A? Nu te ridici de aici pana nu il faci pe A!”.
Stiu cazuri de copii precoce care au invatat devreme sa se descurce cu litere sau cifre. Insa cunostintele acestui copil sunt mecanic dobandite. Mama lui i-a aratat un sir de cifre (incepea cu 1,2,2) si a zis “Ia citeste cifrele! Ce e aici? 1, 2…” si copilul a privit sirul si a inceput “1, 2, 3, 4”, fiindca el a invatat (auditiv) cifrele, ordinea lor, n-a facut neaparat conexiunea intre cifra spusa “unu” si cifra scrisa 1.
Nu ma indoiesc ca va invata sa recunoasca cifrele sau literele pana la 3 ani, insa acum parca e vremea de joaca si atat. Daca ar invata in joaca cifrele si literele, dupa dorinta lui, ar fi ok, insa e pacat sa fie impins de la spate. Ca si cu poeziile, stie vreo 5, nu-mi dau seama cat sens aveau versurile pentru el, dar le spunea ca papagalul in fata auditoriului extaziat.
Pot parea dura ca judec oamenii astia si stilul lor de a educa copilul – pana la urma, si eu am invatat sa citesc la 3 ani. Dar imi e drag copilul lor, si-mi sunt dragi si ei, si imi pare rau ca se chinuie sa-i bage in cap niste lucruri pe care le poate invata si mai tarziu, in loc sa profite de timpul de acum, sa se joace impreuna, sa invete niste lucruri cu mult mai utile pentru toti 3: increderea in unul in celalat, ca esti important prin sine si nu prin laudele altora…

Si ma gandesc ca fata mea va fi comparata si catalogata cu un astfel de copil, caci “nu se poate trai fara competitie”, nu-i asa…

LE: Iata o postare mai lunga si mai explicita la LittleLucky – cu comentarii foarte interesante.