Ce vorbeste Irina, la 1 an si 9 luni (se pronunta scurt fiecare silaba, cam ca in chineza):
– “ca” = carte, scaun, cana, caine
– “ba” = balena, balon, bebe, tata
– “apn” = apa
– “co” = cotcodac, cocor, cucu
– “cu” = cucurigu!
– “ma” = da-mi!
– “bapn” = un soi de “ma simt bine”
– “am” sau “au” = ham
– “i-a” = iha
Si multe onomatopee pe care nu le pot transcrie, dar fiecare inseamna ceva, mai ales sunetele scoase animale.

***
Greu cu boala… iarasi ii dau Ceclor (de fapt, Ceclodyne sau Ceclor e aceeasi cefalosporina, difera doar producatorul si pretul, e mai ieftina Ceclodyne). Are rosu in gat, tuse cam uscata si muuuuulti muci. Muuuulti, limpezi, lichizi, in gat, pe nas – oriunde, numai nu in aspirator nu vor sa iasa. Poate nu-i dadeam “antibioticul”, dar cu accesele de tuse pana aproape de voma ne-am speriat. Ah, si ne-am speriat sa nu-i coboare mucii in plamani, cum a patit varu-sau.
Cel mai greu e cu adormitul, ca ar suge, si nu poate respira. Ar respira, dar nu mai poate suge. Chiar daca adoarme, fara san inchide gura si pe nas nu poate respira. Dificil.

***
Ma gandeam azi-noapte ca se intarca singura, vazand ca nu poate respira si suge. Vrabie…
legat de intarcare, eram cu socrii, parintii mei si inevitabil s-a ajuns la intarcare, cand o intarci, de ce mai suge, sa vezi ce emisiune am vazut la tv, cu o coperta pe care sugea un copilas mare. Fie-mea, care pana atunci daduse tarcoale mesei, bine-dispusa, s-a pus pe un plans ascutit si a vrut sa suga. Ai mei: ce-are copilul, ce-a apucat-o? Le-am zis ca asa reactioneaza de cate ori vorbim despre intarcare. Nu credeau oamenii, dar eu stiu ca asa e – dupa numeroase nopti in care am zis/gandit/vorbit de intarcare, iar copilul meu tragea mai vartos… si cand ma inmuiam (de cele mai multe ori, a doua zi), ma lasa in pace. Deci copiii inteleg, da! Nu conteaza ca nu vorbeste, ci cat intelege.

***
Legat de emisiunea de pe TVR2, sunt curioasa de ce trebuie totusi sa existe o norma ptr toti copiii – norma referitoare la intarcare. Nu zic ca eu voi alapta pana la 4 ani, nu stiu daca va mai suge nici pana la 2 ani, dar de ce simt oamenii nevoia sa vina ei, din afara, si sa-mi impuna mie, respectiv copilului meu, ceva atat de personal, de intim? Care e treaba lor daca un copil inca mai suge? Aaaah, dar suge in public! In publicul CUI? Vad ca pe oameni nu-i deranjeaza doar sa vada, ci si sa STIE ca cineva alapteaza peste ceea ce considera ei normal.
Psihiatrul din emisiune zice sa alaptezi pana copilul incepe sa comunice. Chiar asa, ce spune fie-mea se poate numi “comunicat”? Eu inteleg ce vrea ea, cineva care n-o stie nu intelege. De vorbit, nu prea vorbeste, desi stie foarte multe cuvinte. Si nu e o exceptie, in afara de “Da” si “Nu” (pe care le zic des alti copii de varsta ei), cei mai multi copii de 18-21 de luni intalniti pe-afara vorbesc in limba ei.
Ma gandesc ca majoritatea oamenilor au o problema cu chestia asta. Sa deduc de aici ca majoritatea oamenilor au dreptate, de vreme ce sunt o majoritate? Doar ce-mi amintesc de parerea majoritatii asupra homosexualilor, sau despre parerea majoritatii americanilor asupra negrilor pana la un punct, sau despre parerea majoritatii barbatilor in legatura cu rolul femeii… si ma opresc aici.
Majoritatea n-are dreptate doar ptr ca e majoritate.