Mereu mi-am dorit sa stiu sa cant la un instrument muzical. Fratii si verii mei cantau ba la chitara si muzicuta, ba la acordeon. Mie mi-ar fi placut pianul, ca prietenei mele Isabella. Priveam incantata cum ii alunecau degetele pe clape si o invidiam pentru capacitatea ei de a scoate melodii dintr-o cutie neagra.

In adolescenta, mi-era greu sa decid intre pian si chitara – care sunete ma ating si ma taie mai mult. Sa fi fost clapele din “November rain” sau solo-urile lui Slash? Apoi am descoperit puterea nelinistitoare a viorii din Therapy? – Diane si am intrat in lumea instrumentelor incordate. Preferatul meu a devenit violoncelul (cello), generatorul notele joase ce pot aduce furtuna sau linisti un copilas.

Violoncelul e un companion excelent in orice melodie, e discret, dar usor de recunoscut, si prezenta lui ofera o anumita profunzime. Am crezut ca menirea lui e doar sa insoteasca si sa puna in valoare alte instrumente, insa baietii acestia (Sulic and Hauser) m-au convins ca violoncelul poate straluci si el in prime-time. Fara vreun alt instrument.

Coldplay – Viva la vida in 2 violoncele:

Leon – Use somebody:

Descoperiti la Biblioteca Babel. Multumesc ca mi-a oferit un prilej sa scriu despre violoncel🙂

Care e instrumentul tau muzical preferat?