Cat e Internetul aiasta de mare, si nu gasesc o coperta pentru “Fetita de pe Terra“, de Kir Buliciov.
A fost prima mea carte SF (premiu de la dna. invatatoare in clasa a 2-a), prima carte cu extraterestri si alte planete populate si am iubit-o. Eu, fratele meu (ne-iubitor de carti si mai ales ne-iubitor de SF, dar Alisa l-a cucerit si pe el) si vecinii.
Alisa e fiica unui renumit zoolog stelar, care doreste sa aduca la Gradina Zoologica din Moskova fel de fel de animale intalnite in cursul expeditiilor stelare. Alisa isi insoteste tatal si se dovedeste un brav membru al echipajului, in vreme ce trec prin diverse aventuri pe Planeta Mirajelor, Planeta Robotilor (nu, nu erau Transformersi), iarmarocul urecheatilor si ajung pe urmele unor pirati ai Galaxiei. Aceasta e prima parte a cartii, si din care aflam mai multe despre Alisa.
In urmatoarea, pasionata de stiinta Alisa si colegii ei de la Centrul de Stiinte (elevi in clasa a 6-a, mi se pare) se lupta cu tzangasca, culeg ciuperci care dispar si aduc inapoi din timp un pitecantrop, Herakles, devenit emblema institutiei.
Partea a 3-a duce echipa de mai sus pe o Planeta azurie, unde intalnesc diverse animale (shobotigrul sau tigrul-sobolan, animalul care traieste cu partea din spate in ziua de ieri si multe altele) si sunt acompaniati de Svetocika si un talhar stelar. E descris aici un ecosistem in toata regula.
In ultima parte a cartii, curajoasa Alisa si bravul ei prieten+coleg Paska se lupta pentru a scapa de sub stapanirea piratilor o planeta populata de pisici exploratoare. Aceasta parte e incredibil de comica si savuroasa.

Punctul tare al cartii e ca poate fi citita cu placere la orice varsta (de pe la 8-9 ani pana mai puteti citi o carte :D). Da suficiente detalii incat sa para plauzibila, te pune pe ganduri cu unele lucruri, si, mai ales, vorbeste despre imensul potential al omului in raport cu Universul acesta mare. N-are multe cuvinte “grele”, incat s-o citesti cu dictionarul. Ii invita pe copii la o discutie despre Sistemul Solar si gene, impreuna cu parintii lor, discutie din care toti ar avea de castigat. Are mult umor si propovaduieste deschidere si toleranta fata de ceea ce e diferit de noi.
Punctul slab – nu exista! sau fie, ca sa fim politically correct: ar mers fi repetata si subliniata aceasta idee a empatiei, ceea ce ar fi facut cartea mai mult o carte pentru copii.

Aceasta postare participa la concursul Laurei Frunza de aici (merci Luckyrock ca mi-ai zis de el).