Totul a pornit de la intrebarea lui Luckyrock: daca as avea mai multi copii, i-as lasa sa se bata?
Aici au avut loc niste discutii interesante despre violenta/batai intre frati si aici apare mai pe larg un punct de vedere.

Raspunsul pe scurt: da, daca se bat in joaca. Nu, daca se bat in serios.

Ziceam intr-un post anterior de batai cu frate-meu. Pentru noi, bataile au insemnat refulare fizica, testarea limitelor noastre fizice (de forta, de rezistenta), si mai ales multa joaca. Cu cine era sa testez figuri de karate daca nu cu el? Dar si noi am avut cateva reguli: niciodata nu ne-am lovit la fata, ne uneam in fata altora – nu am lasat alti copii sa-l bata pe frate-meu, tineam “bataile” intre noi.
Si era asa enervant cand intra vreun parinte in camera in toiul harmalaiei noastre si ne lua de motz pe amandoi, pe principiul “vreti bataie? va dau eu!”

Lasand gluma la o parte: nu stiu cat de agresivi sunt copiii, insa mai toti sunt curiosi. [desi tot lucram la partea cu “mai-mai”=mangaiat] Fie-mea “loveste” copii mai mari ca sa-i faca atenti la ea. Mie mi se pare ca-i loveste (le pocneste hainele), ei simt altfel, n-o percep agresiv. Cred ca asta e punctul de cotitura, linia care face diferenta intre joaca si violenta – agresivitatea.
Ce inseamna violenta? Am intalnit un copil pentru care atingerea era nedorita, si mereu ne pira la educatoare ca-l batem (desi asta insemna ca era impins sa se dea la o parte). Am intalnit si copil cu sange curgand din nas zicand ca el n-a fost batut.
Am intalnit 2 frati care nu aveau voie sa se bata in casa si se bateau ca chiorii afara (nu spuneau, ca nu mai aveau voie dup-aia sa iasa afara). Fratele cel mic batea alti copii, dar nu era bully [vezi mai jos comportamentul baietilor]; cel mare nu batea, dar era agresiv in limbaj si cand jucam “Ratele si vanatorii” ne invinetea pielea cu mingea [ceva refulat?].

Am observat ca baietii sunt mai predispusi sa se bata. Ca au mai multa energie (testosteron), probabil. Ei isi dau pumni, se cotonogesc oleaca la picioare, dupa care joaca fotbal si nu mai sunt suparati. Asa era acum 20 de ani, asa e si azi, uitandu-ma la ce e in fata blocului.
Fetele, insa, nu se bat. Doar se jignesc cu niste apelative ingrozitoare, nu mai vorbesc cu anii si se barfesc in draci pe la spate. Sau doar nu se mai vorbesc cu anii, desi ele erau bune prietene inainte sa se certe pe vreo prostie. Asa am facut si eu, si-asa vad ca se face azi, numai motivele s-au schimbat (mai nou, e telefonul meu vs. telefonul tau).

Daca voi avea 2 copii, de cand face cel mai mic 2 ani, au liber la joaca d-asta. Cu mine pe langa ei, desigur, macar la inceput. Vreau ca ei sa ajunga sa-si dea seama ce inseamna violenta, ce inseamna agresivitate, ce inseamna bataie, si care e limita dintre ele. Eu nu-i voi bate, nu cred in educatia cu bataia. Dar un copil care nu stie ce-i aia durere fizica provocata de o lovitura si care nu e constient de puterea sa poate foarte usor provoca chestii nasoale altor copii. Sau unor animale. Degeaba zici de 100 de ori “nu face aia, ca doare”, pana nu experimenteaza ei, parca nu invata. Asa am vazut in familia mea, vecinii mei, colegi de scoala. Si vad la noua generatie din familia mea (7 copii), la copiii din fata blocului. Insa n-am pretind ca toti copiii sunt asa.
Nici mie nu-mi placea intotdeauna sa ma bat cu frate-meu [mereu eu am fost mai calma, mai “moale” si el mai aprig, mai energic]. Daca eu aveam chef sa citesc si el avea chef de sport, se lasa cu bataie si urlete de nervi. Dar era mai rau cand intervenea mama si aveam impresia ca “s-a terminat”: frate-meu aplica modul “ataca si fugi”, asa m-am trezit o data cu muschiul coapsei zdrobit. Bineinteles ca tot in capul meu s-au spart oalele, ca doar eram sora mai mare.

O sa incerc din toate puterile sa nu fac diferenta intre copilul mai mare si cel mai mic. Si nici nu voi judeca “la plural”. Nu-i voi lasa sa creada ca sunt o pacoste trimisa de Dumnezeu pe capul meu, si voi avea grija ca eventualele refulari [nu stiu daca voi fi mereu “perfecta”] sa nu insemne agresiuni fata de alti copii.
Nu-mi voi lasa copiii sa loveasca alti copii. De altfel, pe masura ce timpul trece, adica pe la 10-12 ani, ma astept ca nici copiii mei sa nu se mai bata intre ei.
IN NICI UN CAZ nu-i voi lasa sa-si adreseze cuvinte urate, jignitoare. Mai degraba ii las sa se bata decat sa-si spuna “graso”, “prostule”, “boule”, “vaco”, “e vina ta ca x s-a intamplat” etc.

Inca un motiv pentru care nu cred ca toti bebelusii sunt agresivi din fire (cel putin nu agresivitatea cum o intelegem noi): incercati sa urlati sau sa dati cu pumnul in masa, pe langa un toddler. Ramane uimit, eventual si incepe sa planga. El percepe agresivitatea ca pe ceva amenintator.
Am vazut un copilas violent, de 1 an jumate. Maica-sa nu-l baga in seama si tot lovea alti copii. Pana la urma a muscat o fetita si plansul ei a alarmat-o si pe mama lui. Care mama l-a luat de guler si i-a aplicat o corectie fizica de fata cu tot parcul “te-am invatat eu sa bati copii? jap!”. Asa sa tot educi copilul.

Pana la urma, indiferent de ce as scrie eu aici, opiniile mele vor fi foarte influentate de realitatea copiilor mei. Sa mai vina unul, si mai vedem.