De mult coc o postare cu astrologie si cu interesele mele (mai degraba foste interese) in domeniu.
Adolescenta mea a fost foarte dificila – timiditate, antisociala, probleme cu unii profesorii (mi-era groaznic de teama de ei), probleme cu colegii, i had my own personal bully, parintii aveau probleme…
Si m-am refugiat in carti. Traiasca bibliotecile.
Aveam asa o inclinatie spre misticism si citeam ce-mi pica in mana despre astrologie, chiromantie, zodiac (indian, chinezesc, arboricol bla-bla), parapsihologie si paranormal (traiasca Pavel Corut si Octogonul) etc. Prin ’97 parca, era la moda revista Astrologia (va dati seama ce continut avea, da?). Erau foarte la moda cartile lui Corut si unele din “ideile” din cartile lui apareau si in Astrologia – experiente extrasenzoriale, extrateresti, intalniri din alte lumi, energiile Terrei, energiile planetelor, aura omului, chakrele… O gramada de articole pe care le devoram cu nesat.Adrian Cotrobescu

Tot in aceeasi perioada au inceput sa ma intereseze psihologia si religiile comparate, am facut rost de un Freud, plus de multe carti gen “Caracterologia”, unde apareau info despre temperament pe baza trasaturilor faciale, pe baza zodiei, pe baza umorilor (Hipocrate cu flegmatic, sangvinic, coleric si melancolic). Am incercat sa-l citesc pe Cioran “Pe culmile disperarii”, insa era atat de misogin incat am aruncat cartea. Aveam si o mica obsesie legata de moarte, nu face obiectul postarii, dar si asta m-a influentat in alegerea lecturilor pe vremea aia.

De fapt, eu cautam reteta perfecta de a “citi” un om – pe baza fetei, a mainilor, a nr. de frati, a zilei de nastere – orice date care sa-mi permita sa aflu cat mai multe despre cineva, fara ca pers. sa-si dea seama. Voiam sa devin o cunoscatoare de oameni si am inceput cu mine.
Devenisem un soi de enciclopedie pe 2 picioare mai ales in privinta zodiilor, ca erau cele mai la indemana si multi oameni cred in ele. Cu horoscopul (ala zilnic) n-aveam treaba.

Cu greu am strans bani sa-mi iau “Astrologia practica” de Adrian Cotrobescu, o caramida de carte cu tot ce vrei si ce nu vrei dpdv astrologic, bine scrisa si bine documentata, as zice.
Eu sunt Scorpion cu ascendent in Rac (mi-as fi dorit sa fie Leu, nah) si influente de Fecioara, Balanta, Sagetator si Varsator. Pe-astea le-am aflat din respectiva carte, fiindca nu prezinta doar zodiile si ascendentul, ci si pozitiile planetelor si influenta lor la momentul nasterii, pozitiile caselor, influentele date de planete in case, interactiunile dintre planete, si are si tabele de calcul si efemeride. Ce mai, o enciclopedie adevarata.
Pentru mine a fost un soi de dus rece. Pentru prima oara, ceva sublinia abordarea prea simplista a zodiilor. Eram satula de 12 zodii si 12 ascendente (adica 144 de combinatii). Mai inmulteam cu 12 ani chinezesti si 5 elemente chinezesti (adica 144*12*5), dar tot erau prea putine combinatii fata de cati oameni exista.
Nu mai tin minte exact numere, dar combinatiile posibile de zile*ore*zodii*planete*pozitii*case*(planete in case) e extrem de mare, cateva miliarde. In afara combinatiilor, mai apar influentele de la parinti/bunici/rude, deci iarasi mai inmultim de cateva ori. Se obtin niste cifre care teoretic ar putea “masura” unicitatea fiecarei persoane.
Am avut parte de zile grele citind tot ce se putea aplica persoanei mele. Abordarea lui Cotrobescu mi s-a parut sumbra si intunecata – nici un aspect nu era complet pozitiv, orice parea bine putea la fel de bine sa fie rau. De fapt, lectia aici era (si e) urmatoarea: orice moneda are 2 fetze. O trasatura buna de caracter te poate face sa te lasi pe tanjala (ex.stiu ca sunt destept, ma voi stradui mai putin ca altii), un lucru bun se poate dovedi negativ pe termen lung (ex. castigi la Loto, pleci de acasa cu prieteni dubiosi, ramai falit si fara familie). Iar un lucru rau (Cotrobescu zicea de aspect “dinamic”, nu negativ) poate fi mai bun decat ai crezut. Pentru ca deschide posibilitati nebanuite. De aici numele “dinamic”. Exemplele de mai sus se pot descrie prin interactiuni planetare, cum ar fi: conjunctie Soare-Mercur (aia cu destept), sa zicem o cuadruatura Jupiter-Saturn(castigi bani si pierzi altceva mai valoros).
Pe de o parte, ai pozitia planetara (absolut tot ce legat de astre la momentul nasterii tale) din ziua nasterii, apoi ai pozitiile planetelor intr-o alta zi, sau intr-o perioada. Planetele “grele”, ca Saturn, Uranus, Neptun, Pluto influenteaza generatii, nu indivizi.
Pentru mine, cartea lui Cotrobescu a fost o deschizatoare de ochi si o mare sursa de suparari si pesimism. Pentru ca nu eram pregatita, eram necoapta mental. Vedeam lucrurile prea in alb si negru (bune sau rele), iar nuantele nu existau.
Nu eram pregatita accept niste lucruri – ele veneau in haina astrologiei, dar erau pana la urma lucruri de bun simt. Ex.Schimbarile nu sunt neaparat rele.
Sa constientizez faptul ca indiferent ce ar zice astrele, oamenii isi fac destinul lor. De-aia exista vorba “astrele predispun, nu dispun”.
Sa inteleg ca, chiar daca erau descrise niste lucruri “rele” despre mine (lene, superficialitate, pierdere in imaginatie), asta nu insemna ca eu, cu totul, eram “rea”.
Ah, si ca nu eram condamnata sa repet greselile parintilor, chiar daca aveam multe aspecte comune.

Pentru ca nu m-am putut impaca cu abordarea cam sumbra (sa vedeti la americani cat pozitivism e in astrologie!) si cu conflictele generate de carte, am renuntat la abordarea serioasa a astrologiei. A contat si faptul ca am facut cateva astrograme relationale pentru cunoscuti si reactiile lor n-au fost vesele (“am cuadruatura Luna-Soare, e de rau, nu ma potrivesc cu X” “ba da, dar puteti avea probleme in unele domenii” etc.). Degeaba incercam sa explic lucruri pe care nu le intelegeam eu pe deplin.

M-am dus pe partea de psihologie “la indemana”, cu tipologia Myers-Briggs, eneagrame, apoi m-am apucat de mitologia indiana si de literatura “de idei” si existentialista (Ibsen, Hamsun, Camil Petrescu, Camus, Sartre). Am regasit multe dintre ideile lui Cotrobescu, insa sub alte forme, ceva mai luminoase si accesibile.

Bineinteles, dorinta de a cunoaste oamenii a ramas, dar nu ca insectar🙂 e greu sa te lasi de colectionat tipuri umane. Am descoperit astro.com, un site prietenos, unde fiecarui aspect ii e subliniata latura pozitiva, nu cea negativa (ca la Cotrobescu). Unde ti se atrage atentia asupra unor posibile probleme, mereu cu p abordare blanda, desi, energica, si optimista, tipic americana.

Pe cat de usor e de respins astrologia horoscopului zilnic, pe atat de dificil mi-e sa resping toata teoria astrologica. Nu doar pentru ca e complexa si are in spate cateva milenii.

Asa cum un copil isi mosteneste parintii si ADN-ul sau e o combinatie ale genelor parintilor, plus ceva tipic lui, asa mosteneste aspecte planetare de la parinti, si are cateva doar ale lui.
Chestia asta e valabila si pentru liniile din palma – priviti mainile parintilor vostri si pe-ale voastre si vedeti ce ati luat de la fiecare.

E distractiv sa intrebi pe cineva in ce zodie e, eu folosesc chestia asta de multe ori pentru a sparge gheata (mai ales cu copii) sau pentru a afla ziua nasterii cuiva. Indiferent de atitudinea persoanei fata de zodii, se poate inchega o discutie. De obicei, cei “creduli” ma intreaba in ce zodie sunt eu si incep sa vorbeasca despre ce alti Scorpioni au intalnit, despre ce sunt alti membri ai familiei lor etc. Uite-asa afli o gramada de informatii cu o intrebare. Chestia asta mi s-a intamplat ultima oara la dentist, cand asistenta mi-a vazut CNP-ul, mi-a zis ca Scorpionii inteapa, mi-a zis de ea si sotul ei si inca ceva, si mi s-a facut injectia fara s-o simt asa rau!😀 cine zicea ca astrologia nu poate fi utila?

Eh, pentru mine e si o problema… daca aud zodia cuiva, nu pot uita chestia asta (cum nu pot uita zilele de nastere ale colegilor din gimnaziu si liceu). In orice caz, daca te intereseaza oamenii in general, si ai chef de ceva amuzant, poti aduce vorba de zodii.

Dupa cum se poate observa, sunt atipica pentru un Scorpion – am scris un cearceaf de cuvinte, fara sa fiu mereu la obiect. Mi se trage din partea de Balante, stiu…