Descriere:
Copilul care poate merge tinut de maini.
Parintele care se afla in fata lui, cu fata spre Copil, chemandu-l.
Copilul isi da drumul si face pasi mici, netinut, spre Parinte.
Parintele il incurajeaza sa vina, intinzand mainile catre el.
Copilul ajunge foarte aproape de Parinte si intinde mainile catre Parinte, asteptandu-se sa fie prins.
Parintele se da cativa pasi in spate, cu mainile in continuare intinse spre Copil.
Copilul isi pierde echilibrul si incepe sa planga.

Bare with me. I think I saw something very important, but I cannot describe the motion that well.

Important e ca intuiesc comportamentul.
Parintele care isi incurajeaza copilul sa ajunga undeva, si cand copilul ajunge acolo, asteptandu-se la aprecieri si bravo!, parintele nu spune nimic si stabileste un alt scop.
Copilul alearga bezmetic de la un tel la altul, asteptandu-se la fiecare punct ca parintele sa-l laude. Speranta se diminueaza cu timpul. Si copilul devine din ce in ce mai neincrezator in sine “ce am facut gresit de nu sunt apreciat?” si din ce in ce mai nemultumit de el insusi.

Peste ani, cand acest copil va deveni el parinte, va stabili propriului sau copil tinte. Cand copilul le va atinge, nu va primi laude, ci noi teluri. Fiindca aceste tinte nu sunt pentru copil, sunt mereu pentru parinte.

Un copil care nu a fost apreciat va deveni un adult nemultumit de sine si va propaga comportamentul si copiilor sai.

Ca sa descoperi acest lucru, nu e nevoie sa citesti o carte de psihologie, trebuie doar sa vezi cum se poarta un om cu un copilas care de-abia incepe sa mearga.

Imi doresc sa fi fost martora unei astfel de scene mai demult. Ca sa nu devin un adult nemultumit. Ma bucur ca pot sparge cercul, pentru ca am observat si inteles comportamentul.
Voi intinde mereu mana catre copilul meu si voi fi acolo s-o laud si s-o incurajez. Promit.

Song: Chairlift – Bruises