Nu-i un mister ca-mi plac cartile. Iar cu romanele politiste am o istorie veche.

Am inceput cu Agatha Christie, venerabila doamna care-ti punea mintea la contributie, prezentand cazul in asa fel incat cititorul sa poata investiga el singur. Preferatele mele sunt “10 negri mititei” si “Crima din Orient Express”, dar o apreciez tare mult si pe Miss Maple. Insa n-am ghicit niciodata criminalul din carti.

Apoi a venit Conan Doyle cu intuitia si simtul ascutit de observatie al lui Sherlock Holmes si mi se facea pielea gaina cand citeam “Cainele din Baskerville”. Am inghitit pe nerasuflate povestea Melaniei si alte carti ale Rodicai Ojog-Brasoveanu, un fel de Agatha Christie a Romaniei – personajele Rodicai vorbeau la fel de pitoresc, fie ca veneau din mahala sau case inalte, si asta era un plus la inceput, apoi mi s-a parut ca suna la fel toate cartile.

Misterul camerei galbene” de Gaston Leroux e o carte superba. Asemenea si “Bruta” lui Guy des Cars. Mai presus de romane politiste, cartile astea sunt un tur de forta psihologic.

Prin intermediul Gazetei Sporturilor, am citit primul volum din trilogia Millenium a lui Stieg Larsson (urm. 2 volume le-am luat direct de la ed. Trei). Si de cateva saptamani, Gazeta Sporturilor scoate iarasi romane politiste, tot nordice.

Au nordicii astia un stil de a scrie… Aproape fiecare carte are capitole “5 mai”, “6 mai” etc. – actiunea se desfasoara mai mereu in prezent, se intinde pe cateva zile si se urmareste usor. Scrierea e libera, cursiva, realista – nimic supranatural, oamenii mananca, se duc la baie, se murdaresc etc. Descrierile naturii sunt si ele realiste, lipsesc comparatiile sau figurile de stil.

Din mirarile mele:

Sexul e “la liber”, adica personajelor de ambele sexe le vine foarte usor sa faca sex, si incepe timpuriu. Ma indoiesc ca mai e vreunul virgin la 18 ani.

Relatiile sunt destul de civilizate, oamenii tipa rar unii la altii. Sunt foarte constiinciosi cand vine vorba de munca, chiar workaholici. Oricat de “praf” ar fi in viata personala, cand vine vorba de munca, par foarte competenti.

Majoritatea personajelor sunt divortate si cele mai multe nume se termina in “son”. Nu m-am dumirit daca si la ei femeia isi pierde numele dupa casatorie.

Islandezii au un mod interesant de a denumi copiii – un baiat se va numi Johansson = fiul lui Johan, iar o fata se va numi Johansdottir = fata lui Johan. Iata ca 2 copii, frate si sora, nu au acelasi nume de familie.

In ordinea aparitiei:

  1. Camilla Lackberg – Printesa gheturilor – 02.02.2011  (n-o am)
  2. Liza Marklund – Explozii in Stockholm – 09.02.2011 [nota: 6/10 — in Stockholm explodeaza o bomba in Satul Olimpic cu putin inainte de inceperea Olimpiadei, e gasit cadavrul presedintei Comitetului Olimpic. O ziarista investigheaza si descopera o poveste incurcata. Foarte interesant e expus conflictul ziaristei cu oamenii din redactie, iar personajul ei e foarte bine construit. Lectura usoara.]
  3. Anne Holt – Eroare judiciara – 16.02.2011 [nota 5/10 — un criminal rapeste si ucide copii intr-o maniera nedetectabila. Un politist convinge o psiholoaga sa-l ajute la caz, pe post de profiler. Ajung la concluzia ca acum 50 de ani, un om a fost acuzat pe nedrept de o crima oribila, iar prezentul se leaga cumva de acea eroare. O carte cam sucita, gasirea criminalului nu e plauzibila (ori lipseste o pagina din carte, ori… un nume apare DIN SENIN), relatia anchetator-psiholog e ciudata, personajul psiholoagei e enervant. Banuiesc ca e una din primele carti ale autoarei. E foarte originala modalitatea de ucidere.]
  4. Arnaldur Indridason – Orasul borcanelor – 23.02.2011 [10/10 — preferata mea. Un septuagenar solitar e gasit mort, un comisar ursuz incepe sa investigheze pornind de la o poza a unui mormant de copil si de la o acuzatie de viol, si ajunge la baza de date genetica a Islandei. Un roman complex in care totul se leaga, ideea e originala, personajele sunt creionate bine, desi niciunul nu mi-a starnit simpatia. Isi merita premiul “Nordic Crime Novel Award”. Titlul e un pic inselator,  in sensul ca Orasul borcanelor n-are un rol prea important in carte, dar suna bine. Autorul merita urmarit si-o sa-i caut cartile.]
  5. Yrsa Sigurdardottir – Suflete damnate – 02.03.2011 [ 8/10 cealalta preferata, tot islandeza. Proprietarul unui hotel de “relaxare si regasire spirituala” (citire de aura, masaj etc.) e acuzat de uciderea arhitectei sale, si cheama o avocata sa-l ajute. Impreuna cu un prieten neamt, avocata investigheaza personalul si oaspetii hotelului, vecinii si ajunge la cateva concluzii macabre legate de fostii proprietari ai hotelului. Dar criminalul nu se lasa descoperit asa usor…  Actiunea se petrece intr-un loc considerat bantuit, si sa zicem ca aici ar aparea ceva elemente surpriza. Cartea are umor, personajele sunt vii, iar faptele se leaga. De recitit.]
  6. Mons Kallentoft – Sacrificiul din miezul iernii – 09.03.2011  (n-o am)
  7. Asa Larson – Furtuna solara – 16.03.2011 [7/10 — Un predicator influent e gasit mort in biserica sa, sora lui l-a descoperit si e pusa sub acuzare. In ajutorul ei vine o avocata ce parasise de mult acea biserica si comunitate si se rafuieste cu restul comunitatii. Scrierea e faina, cursiva, chiar lirica. Autoarea are un stil vizual, nu se pierde in detalii. Personajul principal se dezvaluie treptat si e interesant de vazut cum a ajuns o credincioasa crescuta de bunica sa fie avocata intr-un oras mare … Insa sfarsitul cartii e putin credibil, rezolvarea conflictului dezamageste, si raman destule intrebari fara raspuns. Desi dupa prima jumatate a cartii se poate banui cine e criminalul, adevaratul “criminal psihologic” ramane oarecum in ceata. Sfarsitul nu se ridica la inaltimea restului. Sper ca alte carti ale autoarei sa fie mai legate, stilul ei de scris imi place]
  8. Johan Theorin – Ecouri de dincolo de noapte – 23.03.2011 (in curs de terminare)
  9. Hakan Nesser – Cu ochii mintii – 30.03.2011
  10. Kjell Olla Dahl – Al patrulea – 06.04.2011

Stie cineva cum as putea face rost de cele 2 carti pe care le-am ratat? tot de la gSp le-as lua…