La inceputul anului planuiam sa incep o facultate.Vise, taica, vise… am inceput o scoala mult mai importanta.

Am inceput scoala vietii cu o fiinta care invata zi de zi, si ma obliga sa invat si sa-mi amintesc lucruri de baza. Respira corect. Iubeste-ma, ca sa ai grija de mine. Dumnezeu i-a facut pe bebelusi dragalasi, ca sa avem grija de ei. Nu pot fi deista cand o privesc. Cand o privesc, am certitudinea existentei unui/unei Dumnezeu acolo pe undeva, pe-afara.

De fiecare data cand alaptez, parca odata cu laptele mi-ar extrage amintiri. Imi vin in minte lucruri pe care le-am uitat, locuri vizitate demult, intamplari vechi… Imi tot amintesc de calatorii, impresii, cladiri, imagini. Oare asta li se intampla si altor femei in situatia mea?

Ce viseaza bebelusii? Cand se misca haotic in somn si ofteaza sau gem, viseaza norisori? Vata de zahar pe bat? Castele de nisip din care vor purta batalii cu alti bebelusi? In hainutele lor colorate, cu animalute prietenoase, bebelusii au “vise de copii mici”, cum zice toata lumea. Dar ce e in visele lor, vreau sa stiu si eu…