Dubious things/questions while pregnant:

– iti scartaie burta cand copilul face anumite miscari
– nobody looks at your boobs anymore, even though they’re growing and they get nicer
– oamenii apropiati se uita uluiti la tine (the “look, but don’t touch, she might be poisonous” face), in timp ce:
– strainii te ating cu nonsalanta pe burta: “misca? hai misca!”
– intrebarea “ce face copilul?” te duce prin stadiile: uimire, zambet, amuzament, disperare (ce-ar putea face un copil in burta? si de unde sa stiu eu? ori doarme, ori se misca, pentru mine nu exista stari intermediare).
– “da’ de unde stii ca doarme?”, pusa pe un ton candid. paaai… cum sa explic ca am un ecograf la purtator? (unii oameni nu se prind de ironia asta)
– “buuuuuuriiiiiiiiiiiiiiiiiicccccc!!”. mda, stii, are tendinta de a iesi in afara. citeste o carte de anatomie.
– “oau, am auzit ca esti insarcinata, dar nu am crezut. insa vad ca ti-a crescut burta. te-ai ingrasat!”. ce poti raspunde la atata inocenta umana? (masculina, desigur)
– “cat o sa stai acasa?” de unde as putea sti raspunsul la intrebarea asta? m-as hazarda la un raspuns daca as sti cu cat cresc taxele si impozitele
– “o sa-i dai sa suga la san?” daca viitorul ar fi vizibil si mi-ar dezvalui niste dornite cu lapte care curge de la sine, sau, mai bine, direct niste dozatoare, cum sunt la ferme, poate ca as raspunde. de unde sa stiu? daca o sa fie al naibii de dureros si n-o sa am?
– “vreti mai multi?” stai sa-l fac pe-asta, bre!
– “aaah, e fata! taica-sau ce zice?” ce-ar putea zice? doar el a facut-o fata
– “si bunicii ce zic?” da’ cine-i intreaba? ei m-au intrebat pe mine cand m-au facut?
– “ce te-ai ingrasaaaat (cu variatiunea: ce ti-a crescut burtaaaaa)… io cred ca esti gravida!” no shit, Sherlock!
– cu ce se mai lauda mamele una la alta – olimpiadele si facultatea is perimate, jobul e so last year, acum e la moda sa te lauzi cu cat-de-putin-s-a-ingrasat fata in timpul sarcinii: “aaa, fata mea a luat doar 14 kg in timpul sarcinii!”

Pe langa asta, mai sunt :
* fetzele fascinat-dispretuitoare ale tinerilor (18-26 ani) pentru care numai ideea unui copil e un cosmar
* moacele salivande ale celor tineri care-si doresc copii, mai ales copiii altora (astia-s aia care pun mana pe burta si intrebari stupide)
* curiozitatea care umfla ochii si rotunjeste buzele tuturora cand simt cate-o miscare sau cand altcineva striga langa ei “misca, misca!” (da’ acuma serios… in afara de miscat, ce sa faca? sa muste? :D)
* fetzele uluite ale barbatilor care-si dau seama ca da, sunt gravida, nu m-am ingrasat degeaba
* strambaturile unora dintre tinere, de obicei alea subtirele si aranjate (nu-i nimic, fetelor, eram plinuta si nemachiata si inainte de a deveni cangur)
* copilasii care se dau neincrezatori un pas inapoi dupa ce se uita la mine si eu scot limba sau ma stramb la ei (ce te face sa crezi ca vreau sa te iau de langa parinti? o sa am si eu unul in curand! i know, i’m mean)
* mamicile copilasilor de mai sus, care se uita cu coada ochiului (“in cate luni o fi? io eram mai slaba/mai grasa/mai frumoasa la luna ei!”) sau zambesc sau incep sa explice doct “si ea o sa aiba un copil!”

In provincie, lumea imi zambeste si se bucura auzind de copil (varianta: “ai pui!”). In Bucuresti, cei mai multi se incrunta si-mi amintesc de criza. Copiii nu stau dupa criza… cum nici noi nu am stat dupa comunism si nici bunicii nu au stat dupa razboaie.