[Continua seria postarilor fara cap si fara coada, nu ma simt in stare de ceva coerent]

Oh, ce zi nasoala. Nas infundat, pleoape somnoroase. Neuroni ce inoata somnorosi.
Stau intr-o incapere cu praf de creta si astept profesorul sa se intoarca la tabla. Nimeni nu il va asculta, el nu se va uita la noi. As dormi cu capul pe banca; banca e incomoda. Si oricum, colegul de langa mi-a luat-o inainte. Acum eu trebuie sa-l pazesc pe el.
In curand analizele. M-as repezi pana acasa, dar asta inseamna minim 40 de min pe drum… La 4 ar trebui s-o pornesc din nou.
Nu se mai termina odata drumurile? Dorinta mea cea mai mare e o saptamana de somn. Somn adanc, din care sa ma trezesc in aceeasi pozitie in care m-am culcat. Somn de dimineata, cu capul unde sunt de obice picioarele (masura preventiva, sa nu dorm prea mult). Somn pe lateralul patului (somn de lene), cu plapuma pe post de perna. Si somn de toate felurile, de pe-o parte pe alta, pe spate si un pic si pe burta, cu perna si pernuta, ba si fara perna. Somn sa fie, oricum ar fi. Sa tina macar 3 zile. In celelalte zile, as citi si as face curat. Si noaptea somnul ar fi mai linistit.
Suspectez un vampiras energetic, dar n-are cum sa fie toata vina sa… mi se scurge energia vazand haine pe covor si haos pe noptiera…

N-am mirosit asta inca, insa ce sticluta draguta are. Si numele, ce nume furtunos (cum suna si “Un jardin apres le mousson”).  Ma invioreaza gandul ca munca mea (uneori tare plictisitoare)  imi da oportunitatea de a-mi lua asa ceva…