Fuse si se duse si targul asta, ca si Kilipirim (am adaugat poze cu ce am luat de-acolo).
Multa lume, muuuuuuuulte edituri (mi se pare mie sau n-au mai fost niciodata asa multe?).
Carti peste carti peste albume si reviste, lansari, oameni interesati, guri-cascate.

Strategia grupului cu care am mers la Gaudeamus a fost sa incepem vizita cu etajul 2, apoi sa coborim la 1, apoi la parter (unde era inghesuiala mare). Strategia asta, ca orice strategie, are si bune si rele: 1) te oboseste rau – la et. 1 si 2 sunt multe edituri mici, si noi aveam entuziasm (initial) incat sa ne oprim la fiecare; 2) nu-ti vine sa iei carti interesante, cu gandul de a pastra bani pentru editurile “grele” de la parter, si dup-aia nu mai urci dupa ele. Partea buna a strategiei a fost ca am vazut mai toate editurile – daca mergeam direct la parter, probabil de-acolo plecam acasa. Zic ca a fost o strategie buna, in cele din urma (pentru mine si buzunarul meu, cel putin).

Cu ocazia aceasta, la et. 2 am descoperit Ed. Militara, care nu avea carti militare, un stand de Inventica unde liceeni foarte destepti isi aratau roboteii (pentru binele lor, sper sa nu dea la Automatica mai incolo, deja stiu mai multe decat ar puitea invata in facultate). Tot acolo erau standurile facultatilor – multe facultati (Buc, Oradea, Arad, Constanta etc.), fiecare cu carti si specializari. Cateva standuri aveau chestii handmade sau jocuri (mi-am luat jocul cu bile de sticla).
Mai era un stand mare, de-o parte si pe alta a etajului, cu primele editii in italiana ale unor carti. Nu cred ca erau de vanzare, se tineau in sertare cu partea de sus din geam (ca la biblioteca), deci habar n-am ce cautau la Gaudeamus, le-ar fi stat mai bine intr-o expozitie tematica.

La un moment dat, ni s-a luat de uitat (aproape terminasem si et. 1) si am coborit la parter. Inghesuiala era si sus, dar jos… oho! Oamenii era politicosi, nu se suparau cand ii mai impungeam cu cutia hexagonala a jocului. Multe lansari, de la cartile Hertei Muller la cea a Andreei Marin. Destui oameni “de vaza” sau cunoscuti de la TV. Si, bineinteles, multi studenti, cascatori, pretini de-ai organizatorilor si iubitori de carte. Bani sa fi fost, carti erau de toate pentru toti, pe toate domeniile si pe toate buzunarele. Apropo, exista ed. Pavel Corut, stiati? Amatorii de paranormal sa lase OTV, sa treaca pe carti. Chiar si religioase – exista edituri destule cu specific.

LE: datorita strategiei prezentate mai sus, am dat de editura Antet, la etajul 2; multe surprize bune aici – am gasit aici utopiile renascentiste, pe langa multe texte istorice/sociale/filozofice/religioase interesante. Incep sa cred ca editurile mai putin cunoscute pot ferici biblioteca chiar mai mult decat alea mari (Max Weber sare de 20 ron la Humanitas).

Legat de editurile mari: Nemira iarasi cu reduceri (5-10 ron la SF-uri, social-politic, am mai luat niste K. Dick si un John Banville), dar mai mici reducerile ca la Kilipirim. “Eleganta ariciului” avea -25%, iar la Kilipirim era -30%. Ma rog, cine stie ce calcule si-a facut Nemira, vedeti ca reducerile mai sunt pana pe 4 dec.
I-am vizitat mai ales cu ocazia lansarii “Festinului ciorilor” de R.R. Martin.

La Humanitas si RAO n-am putut intra, prea multa lume. Polirom nu stiu unde era.
De la Corint-Leda (reduceri de 25%) am luat “Programatorul Divin” si “Cartea fara nume” (pe care am devorat-o imediat si acum imi pare rau ca nu am luat si continuarea). Un stand maricel, bine organizat; i-am apreciat si la BookFest din primvara. Ar fi mai bine ca Humanitas sa renunte la standul “cutie cu 2 intrari/iesiri” (asa mi-l amintesc asta primavara)  si sa aiba un stand ca si Corint – cu vreo 4 deschizaturi, sa ajunga tot omul sa intre.

As vrea sa pot spune ca am vizitat ALL si ed. Trei, Tritonic, Arta, dar as minti, desi le-am dat roata de multe ori. Am petrecut vreo 40 de minute strecurandu-ne prin multime, tragand cu coada ochiului in stanga si in dreapta, ca sa gasim Millenium. Organizatorii nu stiau daca au venit sau daca sunt impreuna cu altii. Noroc cu cei de la SRSFF, care ne-au indicat locatia corecta. Pana la urma am gasit Millenium si pe dl. Ursu (definitely not bad and most definitely not ugly, but bear indeed🙂 Ei, din spusele dansului, editura a dorit sa fie  “incognito” la Gaudeamus, si s-a adapostit sub umbrela ed. Vremea. Au fost lansate noile antologii SF (scurta prezentare aici), aparand alaturi de mai vechile carti Dune (cele scrise de fiul lui Frank Herbert).  “Hyde Park” a Lorenei Lupu era la loc de cinste (una din putinele non-SF, din ce mi-au vazut ochisorii). Nu am inteles strategia, de vreme ce erau destui doritori de Millenium, inclusiv dintre organizatori, dar i-am gasit, si asta conteaza.  Unii ie fericiti cu autografe😛

Profit de ocazie sa ma plang ca unele carti nu au nimic scris pe spate. Asta e treaba celor ce scot cartile! De ex, cum fac cei de la Curtea Veche cu beletristica (daca nu ma insel, Jaques Salome sau Dale Carnegie aveau ceva pe spate, cel putin pe editiile mai vechi).

De ce imi doresc ceva pe coperta a 2-a: Cand imi atrage atentie o carte de care n-am auzit nimic, niciodata (si-mi atrage atentia prin titlu, sau prin numele autorului), o rasfoiesc un pic, si INEVITABIL ma uit pe spate. Nu doar pentru pret.
Poate apare o scurta prezentare a cartii (si mi se pare interesanta).
Poate e o mini-biografie a autorului (o mai fi scris ceva mai cunoscut, a avut o viata interesanta etc).
Poate pomeneste vreun premiu (la SF am mare incredere in Hugo, Nebula etc., nici o carte premiata nu m-a dezamagit pana acum).
Poate apare vreo critica (nu dau crezare la “Hilarious!” “Magnificent!” by some obscure newspaper, dar iau in considerare o fraza bine articulata despre roman/autor).
Poate apare vreun citat fain (da, obisnuiesc sa iau carti – desigur, cand sunt mai accesibile ca pret – pe baza unor citate sau a 2-3 randuri citite prin carte).

Deci, dragi editori, va rog mult sa puneti ceva pe spatele cartilor. Fie si numai o poza cu autorul😀
Din acest punct de vedere, imi plac romanele Nemira, cartile de la Cotidianul – prima pagina cuprinde o biografie scurta si alte titluri ale autorului. Denota atentie fata de cititor (ii extindem orizontul in privinta unui scriitor). Atrage interesul cand esti intr-o librarie/biblioteca inconjurat de mii de carti. In special cand autorul e putin cunoscut. Ok, poate Asimov sau Kafka nu mai au nevoie de prezentare, dar ilustrii necunoscuti care aspira la recunoastere merita cateva randuri tiparite in plus.
O alta chestie pe care mi-ar parea bine s-o gasesc prin carti: semnul de carte. Daca nu e, nu-i bai, gasesc o cartela de metrou pentru ea (sau tin minte numarul paginii). Dar sunt dragute semnele de carte😛

Acesta a fost Gaudeamus… aglomerat si agitat, ca de obicei; parca mai vizitat, ceea ce ma bucura🙂

O parte din cartile luate apar aici, unde gasiti si alta cronica.

Mi-a placut si postarea Metropotam-ului, mi se pare ca au surprins foarte bine targul in poze.

Iata cosul meu (mai mult Nemira si Leda si mai e si Heidi, cartile de albine ptr tata n-au ce cauta aici😛 si astea par putine rau, asa incolonate):