Carti si carti.

Golemul. E o creatura de lut sfintit prin puterea Cuvantului, asemanatoare unui om, care-si poarta sufletul scris pe o hartiuta. Tinuta in spatele dintilor. Golemul a bantuit uneori cartierul evreiesc din Praga. In ghetoul saracacios, unde milionari si cersetori traiau impreuna, golemul locuia intr-o camera in care nu se putea ajunge, si le aparea oamenilor in suflet, ca o frica innabusita. Nimeni nu-l putea vedea, dar toti isi aminteau cum arata.

Venea cu frigul si pleca cu sufletele celor care alesesera Calea Mortii, obisnuita cale a oamenilor. Alegerea nu era deosebita: Golemul prezenta semintele rosii cu negru si oamenii alegeau daca le iau sau nu. A treia cale, aceea de a le arunca din mana Golemului, era tot o alegere. A respingerii, si implicit a alegerii Caii Vietii.

Rabinul care crease Golemul fusese un om sfant, dincolo de lumea aceasta, strain oamenilor pe cat de apropiat il simteau ei. Din sangele evreiesc care-si tipa mostenirea, Rabinul si urmasii sai spirituali iesisera sfanti si intelepti, mai presus de iubire, asa cum negustorul de vechituri iesise diabolic si temator de sentimente. Ceilalti evrei stransi in ghetouri isi storc sangele intre cei doi, ascendenti din 12 triburi amestecate. In Praga veche si prafuita, unde cladirile medievale nu ascund doar oameni si pacate, ci si suflete de case care doar ce-si suporta capriciile locuitorilor, pentru a porni noaptea la drum, asemenea golemului. Creatura creata de om, scapata de sub controlul sau.

Amestec stralucit de invataminte si oameni remarcabili, Kabala, Biblie si imagini ale hermafroditul Osiris, cel cu urechi de iepure care amintesc de paginile unei carti deschise. Asta e “Golemul” lui Gustav Meyrink. O carte care nu se poate povesti, petrecuta intr-o noapte de vis a scriitorului, pe cand luase palaria unui necunoscut intr-o catedrala. Visul il duce in lumea necunoscutului, Pernath, bijutier si gravor in vechiul cartier evreiesc. Prizonier al unei amnezii induse prin hipnoza de medici, gravorul are aproape 40 de ani, si nu-si aminteste nimic din ei. Prietenii sai il privesc cu ciudatenie, intrucat nimeni nu stie de ce hipnoza i-a fost indusa. Pernath nu se straduie sa-si aminteasca, evenimentele il conduc spre trecut, oamenii il recunosc, iar fiinta pe care a iubit-o asa mult apare sa-i ceara ajutorul. Intr-o zi intalneste Golemul, sau Golemul vine la el, si trasaturile le sunt identice. Si mai departe firul povestii nu se mai intinde lin in povestire, se rasfira infricosat si mistic prin carte, cartea intinde povestea lui Pernath, sangele evreiesc care nu se poate unifica si nu se desface decat prin moarte, Kabala si simbolurile ei dicteaza peste vietile ghetoului, ale adormitilor pasitori pe Calea Mortilor si ale celor si-au ales soarta dinainte de a se naste. Oameni aproape obisnuiti, ca si fata care traieste prin miracole mici, inteleptul ei tata veghetor, si iarasi Praga, cu catedralele si podul de piatra, si casele intunecate, stand tacuta ziua si traind noaptea, cand micii ei locuitori dorm, Praga ce respira prin case vizibile numai initiatilor…

O recenzie mai inteligibila la Bookblog.

Cartea asta m-a facut sa vreau sa ajung in Praga.

P.S. Atmosfera cartii n-are nevoie de cunostinte anterioare de Kabala sau tarot. Presupun ca un cunoscator va gusta delicatele referinte si va intelege mai bine substratul mistic. Necunoscatorii vor aprecia maiestria si misterul scriiturii. Recomand cititul la intervale de 4-5 ani, finalul nu ramane in cap, iar urmatoarea rasfoire va pune accentul pe altceva.