Leapsa preluata de la Dorin, cu vizite pe la Krossfire si Feeria (via Afreuda).

In primul rand, mie imi place sa citesc. SF, beletristica, teatru, poezie. Mi-e greu sa-i inteleg pe cei care nu citesc, care refuza sa-si deschida mintile si sufletele in fata acestor universuri paralele, dar e alegerea lor, si hei! poate viata lor le ofera destule chestii interesante incat sa nu simta nevoia, ca mine, sa se piarda sau sa se regaseasca prin vreo carte🙂

Sa pornim – dupa cum se va vedea, rareori recomand o SINGURA carte. Asa-s eu, ofer alternative.

1. Ce carte ai recomanda si de ce unui dezamagit in dragoste?
Pe aripile vantului, de Margaret Mitchell.  Sa isi aminteasca mereu ca “Si maine e o zi”.

SI Iubita locotenentului francez a lui John Fowles. Sa tina minte ca numai dragostea nu e de ajuns.

2. Ce carte ai recomanda si de ce iubitului/iubitei?
Ihim. Citeste numai SF de la o vreme. Ochiul batlanului, de Ursula K. Le Guin. Pentru umanismul cartii si pentru ideile la care, sunt sigura, s-ar gandi un pic. Si Teoria norilor, de care voi vorbi mai jos😀

3. Ce carte ai recomanda si de ce celui mai bun prieten?
Unuia, Henry Miller – Tropicul Capricornului. S-ar regasi partial in firea scriitorului.

Si altuia, ca tot nu-i place sa citeasca pe hartie  – Ispravile soldatului Svejk de Jaroslav Hacek. Are un umor, superb are ritm, nu te plictisesti niciodata. Se pot invata o gramada din ea, sau poate fi doar distractiva. Monumentala.

4. Ce carte ai recomanda si de ce unui copil de 10 ani?

10 ani, ce citeam la 10 ani? Karl May e prea demodat? Cei 3 muschetari?

I-as recomanda Tarzan, sa invete ca umanitatea, demnitatea si nobletea exista in oameni de la nastere, alaturi de generozitate, sinceritate si bun-simt. Si daca i-a placut, sa citeasca si Heidi, fetita muntilor!

5. Ce carte ai recomanda si de ce unui mare aventurier calator?
Prietenul meu aventuriei calatoreste mult si prin carti….

Teoria norilor de Stephane Audeguy ar fi cea mai potrivita. L-ar ajuta sa interpreteze mai bine norii (forme si densitate). L-ar plimba prin toata lumea, de la Japonia la papuasi, si-ar putea ajusta viziunea asupra femeilor…

6. Ce carte ai recomanda si de ce unui dusman cunoscut?
Nu am dusmani cunoscuti. Dar daca s-ar da vreunul pe fata, i-as pune in brate Critica ratiunii pure, Metafizica lui Aristotel, Vietile sfintilor si o carte de IRA (automatistii stie de ce!), ca sa doarma bine si sa nu se mai gandeasca la mine😀

Fostului asistent de SPM si lui Shotae (carora le-am fost dusman recunoscut) le recomand mult aer liber, apa limpede si niste Poeme de Nichita Stanescu. Orice. Sa le mai iasa circuitele din cap. Ei probabil mi-ar recomanda o carte care invata inginerii sa monteze prize…

7. Ce carte ai recomanda si de ce unei persoane care nu iubeste lectura?
Mmmm, asta-i grea. Pai, Svejkul de mai sus sau …… As fi cam aroganta cu recomandarile (de fapt, deja am fost recomandand Svejkul). In cazul in care i-a placut foarte mult vreun film facut dupa vreo carte, as incerca sa indemn, subtil, spre studierea cartii aceleia (chit ca n-am citit-o), poate omul va deveni mai deschis in privinta cartilor🙂

8. Ce carte ai recomanda si de ce unuia cu nasul pe sus?

Jocul ielelor” al lui Camil Petrescu. Stralucita mea cariera (Miles Franklin).  Sa vada  acolo aroganta!

9. Ce carte ai recomanda si de ce celui care apare primul in lista ta de bloguri?

(WordPress ordoneaza alfabetic blogurile)

In afara de Miller, ii recomand Philip K. Dick – Cele 3 stigmate ale lui Palmer Eldrich. E SF, iti solicita din plin imaginatia, se refera la actiunile unui om, are creaturi extraterestre…

10. Ce carte ai recomanda si de ce unuia care crede ca le-a vazut pe toate in viata?
Strainul lui Camus. Sigur le-a vazut pe toate, dar nu si pe sine in oglinda, altfel n-ar mai fi crezut asta.

Teoria norilor o recomand tuturor. Nu se poate citi fara pauza din scoarta in scoarta. La un moment dat, te copleseste si simti ca trebuie sa o lasi la o parte. Mai citesti altceva. Nu e o carte de citit pe metrou, desi nu e o carte grea. Te duce printre nori, demonstreaza importanta cunoasterii vremii si a vremurilor, te surprinde cu descrierile feminine, cu moravurile a 2 secole si cateva societati. De fapt, unul din cele mai faine lucruri la aceasta carte e ca nu se poate povesti. E ca si cum ai incerca sa atingi norii. Stai intins pe iarba, ii privesti si intinzi mana. Ti se pare ca ai prins unul de coada, puf! vizual, e norul tau. E mai alb ca altii si e si mai pufos. Asa si cu recenzia fiecaruia: pentru unii o fi indecenta, pentru altii de-a dreptul documentaristica. Fiecare cu ideea lui/norisorul lui, fiecare cu reprezentarea lui… ma intreb daca or fi existat cu adevarat oamenii prezentati acolo si daca chiar asa s-au pus bazele meteorologiei.

Cine doreste sa preia leapsa e binevenit!