Orice luna are 4 felii. Mai intai, e plina ca un cascaval, dup-aia isi pierde un sfert, ajunge o jumatate plata si devine o coasa.

As vrea sa-mi fac un nou blog, unul ascuns, in care sa pot scrie orice, oricat de intim si de fara sens ar fi.

Dar un alt blog ar insemna perpetuarea dualitatii, recunoasterea victoriei ei.

*****

I have failed in becoming one with myself. Wanker phrase. As I don’t even know the myself part. The big waste. That is what I have failed. The big waste.

*****

Ieri am fost o lasa. Am mers 15 minute in autobuz alaturi de un tanar. S-a urcat in autobuz la Spitalul de urgenta si s-a asezat langa mine, la margine. Avea torsul gol si pielea bronzata si urme de var pe maini, picioare si piept. Se apleca din cand in cand in fata, ca un om care pica de somn. Sau care nu se poate sustine singur. Coatele ii erau inconjurate de bandaje. La un moment dat l-am intrebat daca vrea sa stea la geam. A deschis ochii, niste ochi mari si tulburati, verzi, cu gene lungi. A vazut prin mine, dar s-a mutat si mi-a multumit. Nu puteam sa nu-l privesc, cum se apleca din cand in cand spre mine (ma mutasem pe diagonala) si parul carliontat ii tot cadea pe fata. Tanar, as zice 22 de ani. Frumos, cu ochii lui verzi. Sanatos?Asa parea, in afara bandajelor de la coate.

M-am tot gandit sa sun la 112, sa anunt ca un tanar pare a se simti rau. Dar tanarul plecase din spital – l-am vazut cand a traversat strada, iesind din curtea spitalului. Oare spitalul i-a dat drumul? Oare l-au lasat sa plece in halul ala? Poate nu au avut de ales. Poate a fugit el din spital, si atunci clar nu voia sa se intoarca. Poate era toxicoman si intepaturile fusesera ascunse de bandaje. Nu prezenta alte urme pe corp, in afara de niste julituri pe picioare, si singurul lucru dubios la el era ca se tot apleca inainte. In rest, putea fi orice alt muncitor de pe un santier, fara tricou si cu urme de tencuiala. Doar ca omul asta nu avea mainile crapate de var si nici picioarele nu pareau a fi suferit. Mi-a multumit cu “multumesc” cand i-am oferit locul de la geam. Nu era teribil de slab, nu i se vedeau coastele si nici prea puternic nu parea a fi. (ca un Sherlock Holmes ce sunt) am exclus posibilitatea ca el sa fi suferit un accident de munca. Deci m-am intors la teoria cu drogurile. Poate era un toxicoman care fugise din spital. Ce-i puteam face? Ce puteam face? Si n-am facut nimic. M-am dat jos din autobuz la statia mea. As fi putut suna la 112 sau ramane alaturi de el. Nu cred ca era in stare sa vorbeasca, dar poate…. poate nush ce.

Stiu doar ca m-am simtit foarte responsabila pentru el cat i-am stat prin preajma si am provocat zambete, tot intinzand mainile sa-l prind sa nu cada cumva de pe scaun (n-a cazut). Sper ca n-a patit nimic mai incolo.

*****

Luna rosie. Eu nu ti-o pot explica, tu nu o poti vedea. Si in asta rezida misterul. TOT misterul.

Ce bine ca am descoperit inainte de a fi prea tarziu. Am inteles, si totusi doare?

*****

I have failed in recognising one simple human emotion: desire. I read about it so much and I couldn’t see it under my eyes. Books show, you have to practice. I mistakenly took desire for blind love. I thought I’d discover the wonders of the violet stars  – created by my red moon on your blue sky. I thought. I was too busy thinking. You were too busy feeling. And when I felt, you were thinking. We couldn’t meet in harmony unless when desire. And when that stopped, it was gone. I opened my eyes and there were no violet stars. There was just the red moon on the blue sky.

Fire and water never come together, ’cause

The more you know, the less you feel

Your name is my name.

Green-eyed stranger,

This is the mirror

Road to Mandalay