Imi place sa citesc SF. Romane, nuvele. Imi place sa vad ce aduce nou un scriitor, ce idei au devenit realitate, ce perspectiva are altcineva asupra unui eveniment deja petrecut. Am citit saga-urile de baza ale SF-ului, dupa parerea mea: Dune, Ender si Regina zapezilor (ultima e scrisa de Joan D. Vinge, nu se mai gaseste in librarii de multi ani, si e o saga incredibila, la fel de fascinanta ca si Dune prin lumea pe care o creeaza).

Scriitorii SF sunt vizionarii nostri, cum erau altadata sfintii sau filozofii – ei isi inchipuie viitorul; unele viziuni ajung sa fie adevarate, precum submarinele lui Jules Verne sau satelitii lui Arthur C. Clarke.

De la BookFest am luat 2 carti de-ale lui Philip K. Dick – Ubik si Omul din castelul inalt. Inainte de ele, mai citisem Timpul dezarticulat. Azi am terminat si Omul din castelul inalt. Am tinut sa-l citesc pe K. Dick pentru ca era asa laudat si a luat si niste premii Hugo (nu m-au dezamagit, pana acum, cartile care au luat Hugo sau Nebula).

Ei bine, K. Dick ma enerveaza. Ma scoate din sarite cu melcii lui de carti. Fiecare carte e o cochilie stralucitoare, imbracata in detalii si personaje creionate americaneste, cinstit, nu ti se ascunde nimic toata cartea, si BAM! vine sfarsitul. In toate cele 3 carti, sfarsitul e melcul care, in loc sa iasa din cochilie, se afunda si mai adanc. De fiecare data, povestea se intoarce asupra ei insisi, ca o panglica a lui Moebius. Frustrant.

Pe rand:

Ubik. Nume perfect ales. Nu se spune niciodata ce anume este Ubik. Dar inceputul fiecarui capitol ofera un indiciu. Lumea din Ubik e populata de psihotici (cititori de ganduri), precognitivi (care pot “citi” viitorul) si altii cu talente parapsihologice. Pe langa ei, exista si anti-. anti celor de mai sus, caci, nu-i asa, daca esti mare sef n-ai chef sa-ti citeasca oricine gandurile.Exista 2 companii mari pe Pamant si Luna care ofera servicii, ba de anti-, ba de celelalte.

In lumea asta, anormalii sunt cei care nu au nici un talent psiho, sau au talente nemaintalnite – gen distorsionisti ai timpului. Talentul se masoara cu masinarii, si oamenii cei mai talentati lucreaza pentru una din cele 2 comapnii.

Mai apar si semi-vii, anume, cand moare cineva sau e pe punctul de a muri, imediat e transportat in niste clinici speciale, unde e tinut in stare de leguma cativa ani, pana i se termina complet viata. Dar pana moare complet, “leguma” poate fi consultata, fiindca poate gandi, vorbi, chiar se intalneste cu alte “legume” (doar psihic), mai precis cu “mortii” ale caror trupuri se afla aproape de trupul sau.

In lume mai intervin din cand in cand si obiecte: fiecare lucru/masinarie vorbeste cu oamenii si orice se plateste – usa de la intrare se deschide daca-i dai 5 centi (ce oroare pentru caministi!), omleta se face cu 50 de centi si tot asa.

Eeeeeh, si in lumea asta interesanta, se intersecteaza niste personaje care mai de care mai talentate (mi-e un pic neclar talentul unora), unul moare si ceilalti incep sa se intoarca in timp, din 1992 ajung, treptat, in 1945, murind pe rand (dar murind cu adevarat?), pana cand… pana cand… nu va pot povesti, ca v-as da cheia cartii. Stiti, e ca la o carte gen Harry Potter, foarte entertaining de citit, cu un final spectaculos, care leaga toate lucrurile. Dar, spre deosebire de HP, citibile o data la cativa (multi) ani, pentru ca le tii minte finalul, pe Ubik as mai citi-o o data, poate as intelege-o mai bine. Mrrrrrr.

Omul din castelul inalt – o carte foarte apreciata la vremea ei, castigatoare a Premiului Hugo, care infatiseaza o lume in care japonezii si germanii au castigat al doilea razboi mondial. Nemtii nu se dezmint, au nivelat Europa si Asia (inclusiv Rusia, da, de China si India nu se zice nimic, pare-mi-se ca atunci cand K. Dick a scris cartea in 1962, ei nu contau mai deloc pe harta lumii). Nazistii au secat Mediterana, au pasit pe Marte, iar acum (tot prin 1990) se ocupa cu experimente si genociduri prin Africa. Japonia e celelalta mare putere, a ocupat o mare parte din USA. Teoretic, se inteleg bine niponii cu nazistii. Evreii sunt prigoniti pe unde se gasesc, inclusiv SUA, asa ca multi se ascund sub alte nume.

In America, impartita in mai multe bucati, se petrece actiunea cartii. Pe coasta de Vest (traiasca San Francisco!), traieste Robert Childan, proprietarul celui mai renumit magazin de “antichitati” si “colectii”. Dupa cum se stie, japonezii (clasa conducatoare) sunt renumiti colectionari si apreciaza foarte mult insigne, pistoale, vederi si alte lucruri “antice” – a se citi vechi dinainte de razboiul mondial. Childan e ocupat sa gaseasca cadouri si articole cat mai potrivite pentru japonezii care-l viziteaza, printre ei numarandu-se si dl. Tagomi, consulul Japoniei in zona, iubitor de lucruri vechi, cu wu (valoare, mostenire, insemnatate). Tagomi asteapta vizita unui suedez comerciant pe nume Baynes (nordul Europei se pare ca a avut o soarta aparte, blond fiind) si cauta un cadou special. Asa sunt japonezii, intelepti, manierati, punand mare pret pe aparente. Asa conventionali incat exista grupe de oameni cu care “trebuie” sa te porti urat pentru a nu cadea in dizgratie (cu sclavii=negri, cu portarii, soferii de taxi). E foarte important sa-ti pastrezi reputatia si sa oferi cadouri, sa fii subtil si delicat. Mai toata lumea consulta Oracolul Tao, cu hexagrame, ele dau indicatii si prevestiri, insisi albii se ghideaza dupa ele.

Toata povestea cartii se invarte, mai mult sau mai putin, in jurul unei carti. O carte care descrie lumea in care Japonia si Germania au pierdut razboiul, asadar nazistii au interzis-o si au amenintat sa ucida autorul – omul care locuieste in castelul inalt. Dupa ce 3 sferturi de roman dam roata actiunilor lui Tagomi si Childan, se povesteste vag despre Imperiul nazist si factiunile lui, fiecare cu lider si pareri diferite, dupa ce ni se induce impresia ca miza cartii e un iminent atac al Germaniei asupra Japoniei (prea toleranta cu oamenii din teritoriile cucerite?), romanul se intoarce in el insusi, la cartea scrisa de omul din castelul inalt si totul devine o utopie. Pe ultima pagina. Hrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr.

Sigur ca recomand aceste carti. In ordinea scrisa. Bine, Timpul dezarticulat nu l-am pomenit, sincer cred ca a avut parte de o traducere mai putin reusita fix in punctele cheie, asa ca povestea, desi are o logica pana la urma, pare trasa rau de par – sfarsitul a parut mai logic cand l-am citit in engleza. Dar celelalte clar merita.

Ubik te pregateste pentru Omul din castelul inalt, e ca un dus cu apa calduta inaintea unei galeti cu gheata. Omul din castelul inalt are niste pasaje uluitoare in care e descrisa superioritatea nipona asupra americanilor asupriti – superioritate nu militara, nici civila, ci morala. Intreaga carte exhala ceva subtil si usor ca un abur prin hexagramele cu nume ciudate si inteles imposibil de ghicit. Deci probabil o voi reciti, peste cativa ani, sa vad cum o voi intelege atunci.

Toate cartile se gasesc pe http://www.nemira.ro la preturi bune, 5 sau 10 RON. Si multe alte carti (nu numai SF), la preturi reduse. Daca va place SF, aruncati un ochi pe site, ofertele de la Bookfest sunt disponibile pana pe 15 iulie.