Chairlift – Bruises. The “Zara” from Las Vegas song.

o zi normala de vineri, mergand cu pasi mici pe norisori pufosi si galbeni, cu creste mititele, albastrui, de cer.

o zi fara cafea sau cappuccino sau ness, astept sa-mi scada tensiunea s-aud rosu, o pata de culoare pe cer/in camera/pe Youtube.

o zi in care astept sa ajung sus, astept sa ajung undeva sa ma intind, astept sa ma evalueze, astept sa evaluez.

cu ce se spala pacatele? am luat Dove de capsuni si le-am frecat bine cu sirop de menta, le-am clatit prin inghetata si nimic. pacatele astea sunt persistente si se mai si repeta. uite ce bine se vede pata aia alba de buzunare goale! nu iese nici cu remuscari, nici cu pareri de rau si nici cu diplomatie.

Tu mi-ai spus ca sunt prea tanara pentru regrete si ca viata e o prajitura surpriza – o musti si poate iti place, important e sa o musti, sa nu te uiti la ea si sa nu te gandesti la englezi (you cannot have the cake and eat it). si eu ti-am spus ca scriitorii nu mananca prajitura lor, decat daca-i cheama Anais Nin sau Henry Miller si fac un tort mare pe care scrie jurnal. cei care raspund la alte nume privesc la prajitura altuia si jinduiesc dupa ea, imaginandu-si gustul delicios al ciocolatei pe buzele lor, si asa se nasc cartile. din prajitura altuia. iar cireasa de pe ele e numele scriitorului-bucatar.

caci, scriind, faci prajitura cuiva. faci prajitura lui Scarlet sau pe a Mironei, si ai impresia ca o si gusti in timp ce o scrii. si o faci pe gustul tau, cu indeajuns de multa tarie incat sa nu-ti pice imediat din lingura memoriei, si cu destula ciocolata sa impresioneze 3 generatii de-acum inainte. ii dai cate-o prajitura fiecarui om din carte, i-o pui in mana, i-o vari in suflet si-l plimbi prin torturile altora.

dup-aia vine cititorul si studiaza prajitura, poate ii place, poate nu, poate el ar fi facut o baclava pentru Melanie in loc de bezea, poate vrea sa mai guste si alte colectii de prajituri de-ale tale; el e cititorul, daca nu-i place prajitura unuia, poate sa-i faca altuia, poate sa-si construiasca un tort in minte in timp ce citeste, si-l decoreaza cu frisca impresiilor lui, si-l impaneaza cu amintiri si uite cum in fiecare cititor a ajuns o alta varianta a prajiturii tale, pentru ca de gusturi si culori nu discutam aicea, nici despre zahar si ciocolata, doar ne imaginam🙂