Cartea de la “Cotidianul” a nimerit si de data asta, cu Elena Ferrante si ale ei “Zilele regasirii mele”.

O despartire e ca o sfasiere a panzei temporal-umane. Conexiunile, amintirile, oportunitatile create de relatia ce tocmai se incheie isi dau duhul pe masura ce unul dintre cei doi isi strange lucrurile, discutiile se deruleaza cu rude si prieteni, pluralul nu mai e folosit in conversatii si ultima lui uzitare e in oficialul  “ne-am despartit”.

Lumea se contracta o clipa, pentru a aspira urmele relatiei: biletele, trandafiri pusi la presat, sosete aruncate pe sub pat, impartirea obiectelor, apoi se destinde un pic prea mult, ca un arc supus unei forte mult prea mari, si reactiunea se manifesta in forta: acuzatii, certuri cu cuvinte de neimaginat din partea cuiva care cunoaste si stie si iubeste… dar iubirea s-a dus, lumea merge mai departe, doi oameni se despart, toate cuvintele pe care si le spuneau la inceput pot fi folosite ca sa taie si sa umileasca, sau poate nu, doi oameni se despart si ingroapa cuvintele si ranchiuna din spate si incearca sa fie prieteni, tovarasi, amici, ca sa se poata privi in ochi cand se intalnesc, sa-si poata recomanda filme si sa se poata suna din cand in cand fara probleme din partea actualilor parteneri.

Nu e cazul in “Zilele regasirii mele”.

Femeia parasita fara explicatie si abandonata cu cei 2 copii isi pierde echilibrul. Greseli marunte, precum incurcatul cheilor, uitatul gazelor aprinse; inflamatii mari, precum sunatul si hartuitul fostilor prieteni cu intrebari in privinta sotului; intrebari repetate “de ce m-a parasit?” “ce nu a mers bine” “m-a parasit pentru alta?” “cum arata Ea?” “unde locuiesc?” “ce fac ei acum?”. Femeia parasita e chiar lumea care se contracta, provocand intrepatrunderi pericul0ase ale fostei iubiri cu noua obsesie (ranchiunoasa, geloasa, dar inca indragostita); si cand forta care-o apasa va slabi, si femeia va putea sa-si deschida ochii, unde-o va duce impulsul generat de destinderea brusca? Asta in cazul in care forta ranchiunei si a frustrarii nu o va sufoca complet, mutandu-i mintile intr-o lume total necunoscuta.

Maine termin cartea.