You are currently browsing the tag archive for the ‘jocuri copii 1 an jumate’ tag.

Despre prima sesiune – aici.
A trecut si-a doua sesiune de “Joc si emotii” si deja ma simt mai in largul meu sa ma maimutaresc cu copilul (mai mult decat alta data). Unele jocuri vin instinctiv, sau le stiu din copilarie, si acum le-am aflat niste avantaje sau niste imbunatatiri :)

Otilia ne-a vorbit despre mai multe tipuri de jocuri, fiecare din ele are un scop, in afara de distractia copilului+parintelui. De ex. jocurile de rol (la care folosim papusi, jucarii de plus, cizme, orice, pentru a interpreta niste roluri) sunt foarte utile pentru exprimarea emotiilor unui copil care nu le poate pune in cuvinte – fie e prea mic (2-3 ani), fie nu are vocabularul si notiunile necesare.

Jocurile fizice folosesc pentru apropierea fizica si antrenarea copilului (cand face efort, invata mai usor si mai repede). Vin foarte la indemana tatilor :) ex. parintele care merge in 4 labe calarit de un copil zburdalnic, sau il duce dupa gat, sau in carca si poate imita un animal. Aruncatul si prinsului copilului.Faimosul “cucu-bau”.

Cu Irina (18 luni) ma joc asa – stau pe canapea, o pun pe genunchi cu fata la mine si misc genunchii incat sa imit un trap de cal (“iha-ha-haooo” si “tagadam-tagadam” sunt foarte utile). Din cand in cand, calu (adica eu) se sperie de cate un iepuras si se opreste brusc, si calaretul (copilul) cade intre genunchi pe canapea. Reluam zgaltaiala, adica tropaitul, cat ne tin picioarele. (joc propus de Otilia). “Tagadam-tagadam” faceam si inainte de curs, dar partea cea mai funny pentru Irina e cand fac “hop” si cade pe canapea, lucru la care eu nu ma gandisem :D

O variatie funny a jocului – inventat ieri – tii copilul pe genunchi, cu fata la tine, si il intrebi ce animal ar putea calari. Avem o carte cu animale salbatice si am luat pagina cu pagina. Cum ar face leul cu Irina in spinare (Roooar! si balangani copilul), cum ar face elefantul sau vulturul etc. Fie-mea mi-a aratat zebra ca fiind primul animal purtator (yey, I was so proud), si dup-aia voia neaparat s-o duca papagalul. A retinut apoi imediat cum face papagalul (il uitase) – deci da, conexiunile sinapselor se fac mai repede si mai bine cand sangele alearga :D

Alt joc, inventat de Irina: ea se ascunde dupa perdea si eu ma prefac ca o caut pe sub birou, in oglinda, in dulap. Irina vine spre mine cu perdeaua in cap si imi trag si eu perdeaua si ne ascundem razand. E o varianta de cucu-bau. Alta e sa ma ascund dupa usa, in alta camera, si sa strig tare “unde e mami?” si ea vine sa ma caute. Ideea e sa ne gasim repede, altfel isi pierde rabdarea si face altceva.

Jocurile de putere mi s-au parut foarte interesante. Rolul lor e de a-i ajuta pe copii sa se descurce cu sentimentul de neputinta si frustrarea. Copilul mic are o gramada de frustrari: e imbracat de altii (si nu cand vrea el), altcineva dicteaza cand pleaca si cand se intoarce in casa, cu ce se joaca si ce mananca. Copilul de gradinita isi vede mama plecand. Copiii de scoala sunt sicanati de colegi sau adulti. Stiti cum e, toata lumea are frustrari, important e sa-l ajutam pe copil sa le depaseasca pana nu se leaga de frustrari mari.

La jocuri de putere, iata unul inventat cand avea ea un an si o duceam in Manduca. Se plictisea pe drum, asa ca duceam un deget in manuta ei si incercam sa-l scot. Iar il duceam si acum incerca sa mi-l prinda. Ma minuma verbal cat de iute si puternica e :) La inceput o laudam mai pe nedrept, acum e pe drept, si inca o distreaza. Partea buna e ca puteti juca de oricate ori si oriunde jocul asta. Ii da copilului incredere in el si in capacitatea lui fizica de a face ceva (nu m-am gandit la asta cand am jucat prima oara jocul, dar acum ma gandesc :P)

Joc sugerat de Otilia: cand dam copilul in leagan, sa ne prefacem ca vrem sa-l prindem si el ne scapa, fiindca e iute; sau ca ne loveste cu picioarele in burta, fiindca e puternic.

Joc foarte funny: cand era mai mica, ii “furam” buricul si-l ascundem in mana, apoi trebuia sa aleaga in care mana e. Acum imi “fura” ea mie buricul, eu ma tavalesc ca ce ma fac fara el, copilul rade si fuge cu buricul meu in mana. E mai comic in realitate decat povestit :))

In sesiunea 2, s-a vorbit si despre nevoia fetitelor de a li se da aripi, si radacini baietilor. Pentru ca fetitele aleg mai putine riscuri, stau mai mult in coltul lor, sunt mai statice, si trebuie sa le incurajam sa exploreze, sa-si asume riscuri, sa-si cunoasca capacitatile. Iar la baieti e important sa-i facem sa se puna in locul altora, sa isi arate emotiile, sa fie capabili sa se linisteasca/relaxeze.

Mi-am dat seama cat de important e sa-i dau aripi Irinei. Se inscrie in categoria clasica de “cuminte”, de ex. prefera sa se dea in leagan si sa se uite la altii jucandu-se, si deseori venim acasa cu multa energie neconsumata. Am inceput sa o las sa se duca mai departe, incerc sa nu mai stau mereu la 1 m de ea, si a inceput sa exploreze singura :) chiar si sa urce si sa coboare trepte.

In incheiere, mentionez ca sunt multe tipuri de jocuri si exemple de jocuri, aici am mentionat expres cateva pentru copilasi mici. Sunt jocuri, nu activitati (gen sortare etc), pentru acelea va indrum spre bloguri mai avansate, precum 10littlelucky si caietpentrucasamea

Ceva de gandit: Cercul vicios al izolarii copiilor – excelent scris de Andreea Ursu

Ceva de simtit: Spune-mi ce copil ai ca sa-ti spun ce fel de parinte esti – la Olandezul Zburator

Sesiunea nr. 3 de “Joc si emotii” – aici.

Blog Stats

  • 113,639 hits

Archives

April 2014
M T W T F S S
« Mar    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  
wordpress counter
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 27 other followers