Pentru prima data cand am inceput alaptarea, am indoieli serioase. Stiu ca alaptatul e natural, asa ne-a facut natura, e firesc, asta ne situeaza printre mamifere.
Stiu ca alaptatul face copilul mai sanatos, mai inteligent.
Stiu ca se creeaza o alta legatura intre mama si copil, una mai puternica si mai de durata, un altfel de atasament.
Stiu ca alaptatul aduce nenumarate beneficii pentru sanatatea mamei, ca scade riscul de cancer mamar+ovarian, ca ajuta sa-si revina mai repede dupa nastere.
Stiu toate lucrurile astea, si totusi…
Copiii pe LP sunt la fel de ok ca cei alaptati. Durerile de dinti pot afecta orice bebelus. La gradinita oricum se imbolnavesc toti.
Alaptam la cerere, sa nu ne pierdem productia, alaptam noaptea, sa avem lapte si mai incolo, ajungem sa dormim cu bebelusii, suntem mereu disponibile psihic si fizic pentru ei, si pentru ce aceste sacrificii?
Cand e asa usor sa faci un biberon cu LP, tu sau sotul sau bunica sau moasa, fie ca ziua sau noaptea; cand e mai usor sa te scoli sa faci un biberon decat sa te trezesti de 10 ori sa mufezi, cand ai patul “al tau si al sotului”, cand copilul doarme 4 ore legate sau mai mult; cand bebelusul de 1 luna poate sta o zi doar cu bunica. Cand “ai timp pentru tine”, sa “iti amintesti ca esti femeie” si sa “fie casa luna, ca de-aia stai acasa”.
Cand alaptezi, esti “vaca de prasila”. De-aia alaptezi, ca “ai lapte”. Nu conteaza ca n-ai vrut sa dai atata ceai/apa, n-ai scos mesele de lapte. Tu ai lapte pentru “e vaca de calitate”, “sunt mari recipientele”, “si tu ai supt”. Degeaba spui ca marimea sanilor sau faptul ca mama ta a avut lapte n-au relevanta. Conteaza alte sfaturi.
Oamenii se informeaza – din anumite surse. Cata vreme medicul de familie te sfatuieste calduros sa dai ceai la nici 10 zile, ca sa se odihneasca stomacul si sa doarma noaptea, il asculti, nu? Doar aceleasi sfaturi le vezi in reviste, la TV, le auzi de la mama/soacra. Si chiar si tu ai crescut asa, si uite ce bine ti-a mers.
Te intorci in patul conjugal, bebelusul nu mai vrea decat biberon in scurt timp, dar uite ce bine doarme! Repede incepem si diversificarea, uite ce bine mananca, vezi daca e la program? Cine-ti spune sa mai astepti, ca doar toata viata lui o sa manance mancare, habar n-are. Doctorul/mama/soacra zice altceva.
Si de ce asculti de alte persoane? Care alapteaza pana la adanci batraneti, de-or sa le mearga copiii la facultate si ele tot or sa alapteze? Au trecut 6 luni, nu mai e de ajuns laptele. La 1 an, e deja apa chioara. De ce s-or incapatana ele sa alapteze? Cand uite ce simplu e cu biberonul… si copilul tau doarme toata noaptea, fata de alaptatul ala care se scoala des. Si nici nu-si lasa parintii sa doarma bine. Ce se tine dupa fusta mamei, sa nu cumva sa dispara ea ca-i jale. Ia sa-l intarce, ca e copil mare, deja merge, cat o sa mai suga?
Daca mai e cumva vreun alt “vitel” pe drum, ce mai curg comentariile. “Alaptezi in timpul sarcinii? Pai faci osteoporoza!”. “Bebelusul din burta o sa iasa mic, asa am patit cu frate-tau!”. “Iti faci rau tie, faci rau fatului si celuilalt copil”. “Du-l la bunici, ca se intarca singur”.
Am obosit. Am obosit sa mai aud replici.
Am obosit sa ma scol asa des. Sa fiu muscata. Sa se mufeze de 10 ori pe zi si de alte 10 ori pe noapte. Sa nu pot dormi decat intr-o pozitie.
Si totusi, cand zambeste asa frumos si cand e asa fericita ca vede sanul, ce sa-i fac? Stiu ca acum are mare nevoie de mine cu dintii astia, ca nu se poate exprima decat tragandu-ma de bluza, dar cu mine cum ramane?
Si ce-o sa fac? O sa fug, cum fac eu cand lumea are cea mai mare nevoie de mine? O sa o intarc si dup-aia o sa ma enervez auzind “ai facut cum trebuia”, “ti-a venit mintea la cap”. Indiferent de ce as intarca-o si as zice, oamenii tot pe-a lor ar crede-o “stiam eu ca ma vei asculta, doar stii ca eu iti vreau binele”.
Si eu imi vreau binele, dar care e binele aici? Si ce fac daca binele meu se opune binelui copilului meu?
In fond, orice parinte vrea sa-si vada copilul fericit. Atunci de ce i-as nega dreptul la aceasta sursa de fericire? Doar pentru ca sunt eu slaba si am momente de “nu mai pot”?
Marti am avut un atac de panica, foarte lung. 30 de minute in care mi-a fost greu sa respir si am plans. De fapt, nu era un atac obisnuit de panica, fiindca nu-mi era frica. Voiam doar sa plang. Sa plang, sa curat tot: oboseala, frustrarea, sfaturile nesolicitate, “vaca de prasila”, sperietura noului bebelus (pentru care nu sunt 100% pregatita). Eram intr-un loc public si nu puteam sa plang in hohote, asa ca ma descarc aici pe blog. E mai bine?
Rational, e mai bine. Mi-am explicat mie niste chestii. Emotional, ramane substratul “si eu ce fac incat sa fiu complet impacata cu mine insami si sa fie cel mai bine pentru copil? (nu ptr toata lumea, da-i naiba pe-ailalti!)”.
Deci continuam cu alaptarea, cat o sa mai pot. Tare mi-ar prinde bine o portie de plans. As vrea sa vad Melancholia.
26 comments
Comments feed for this article
January 27, 2012 at 9:07 pm
moni
Daca vrei sa plangi uita-te mai bine la Breaking the waves (recomandare in registru), Melancholia…of, Melancholia mie mi-a parut schioapa, incompleta, am simtit-o ca poate dar nu mi-a demonstrat ca si vrea.
Si e normal. Sa fii coplesita, sa ai indoieli, sa plangi. Ar fi pe undeva nefiresc sa nu cedezi, sa nu te fisurezi uneori chiar din prea multa bucurie. Un copil de 2 ani si, cum e al meu, care suge incontinuu si din toate pozitiile, cat mai rasucite, e o incercare pentru mama lui.
Urechile sa-ti fie surde la replici, e basic survival.
January 28, 2012 at 3:41 pm
Xelomon
Imi acopar urechile, dar vorbele tot rod. Pe moment nu-mi dau seama, si dup-aia ma trezesc roasa. Trec printr-o perioada vulnerabila.
Am auzit de Breaking the waves, de fapt, orice film de Lars von Trier e provocator si cred ca merita vazaut, chiar daca “nu vrea” pana la capat. Acuma ramane sa gasim timp, ca de uitat cu copilul, e greu…
January 28, 2012 at 8:16 am
Anca
Cred că fiecare gravidă e cel puțin o dată speriată de responsabilitatea unui copil. Dar asta înseamnă că îți pasă…
Te înțeleg atât de bine…
Țin pumnii și aștept să mai povestești.
Cu mult drag, Anca
January 28, 2012 at 8:17 pm
Xelomon
La primul m-am speriat, la al doilea ma sperii iar, din alte cauze. E buna si sperietura, te face mai constient
hugs back!
January 28, 2012 at 9:26 pm
Mamiţuni
Care-i situatia concreta pe marginea careia spui “binele meu se opune binelui copilului meu”?
Vad 2 variante:
- daca exista una / unele, intrebarile urmatoare ar detalia, pentru o situatie anume, care e binele tau si care e binele copilului. si ce e-n spate. si de ce.
ceea ce te-ar duce (ideal) spre niste modalitati de iesire din impas – sau macar spre niste perspective noi de-a privi situatia.
- daca nu exista vreo situatie concreta (desi tind sa cred ca te referi la ceva anume) te-as intreba ce te face sa generalizezi. Presiunea pe care-o resimti venind din exterior, sau ce altceva?
Oboseala fizica exista, si-si pune amprenta pe ce si cum simtim; dar spaimele vin, de cele mai multe ori, din perceptie. Si exista o sansa sa scapi de ele cand identifici sursa.
Strict legat de text, impresia mea (desigur subiectiva) e ca mai degraba ai rupe legatura cu cei care te tot boscorodesc, decat alaptarea.
January 29, 2012 at 11:02 am
istambuldreams
Capul sus, esti mai puternica decat crezi!
January 29, 2012 at 7:36 pm
Catalin
Hei Xel! Long time no see.
Asa, sa revenim ultimul post. Xel, sincer, nu te inteleg. De ce te intorci tot timpul in trecut? Sa ma explic: ai analizat o situatie, ai rupt firul in 15 (pardon 16 sa fie suma rotunda), te-ai consumat suficient de mult cat sa iei o decizie si sa mergi pe firul x, apoi … te intorci si te intrebi poate nu ar fi fost mai bine sa fac altfel …. Ca si cum ar mai avea importanta!? Tot zbuciumul asta nu iti face bine iar copii tai vor avea nevoie de tine sanatoasa (atat la trup dar mai ales la cap) mai tarziu.
Nu cred ca exista mama mai grijulie ca tine. Sfatul meu este sa mai iei o pauza (nu de la datoria de mama) de gandire. Just relax !!! Cred ca o aromo terapie + un masaj te-ar umple de buna dispozitie.
De unde stii ca laptele matern creste inteligenta? Daca ar fi asa, oamenii de acum 100 de ani trebuie sa fi fost niste genii (parerea mea…hic).
Hail to you life giver,
Cata
January 30, 2012 at 3:03 pm
zoozie
Oau Cata ce mesaj frumos! Da, ii recomand si eu terapia Bowen chiar, e minunata.
January 31, 2012 at 1:31 pm
Xelomon
http://www.scientificamerican.com/article.cfm?id=surety-bond-breast-feeding
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/11988057?dopt=AbstractPlus
Se poate ca oamenii de acum 100 de ani sa fi fost mai destepti. Cand zic “Destepti”, ma refer la toate tipurile de IQ, nu doar logico-matematica. Isi stiau mai bine corpul, aveau legaturi inter-umane mai stranse, erau mai aproape de natura, bla-bla. Nu am nici o dovada in acest sens, partea cu natura cred ca e adevarata (n-am mai vazut de mult fluturi, nici n-am mai auzit pasari prin oras).
E felul meu de-a fi sa ma intorc in trecut (anxietatea am mostenit-o de la mama). Stii tu, “cine nu-si cunoaste istoria e condamnat sa o repete”. Nu intotdeauna am timp sa vad toate posibilitatile sau sa prevad toate consecintele, si analizez la rece dupa a trecut ceva.
Multumesc pentru gandurile bune si increderea in mine
e frumos sa vad ca ma incurajeaza diversi oameni, in timp ce altii, teoretic mai apropiati, se opun.
O sedinta de Spa – un vis frumos, sa vad cand il fac realitate!
January 30, 2012 at 3:02 pm
zoozie
Madame, si copiii pe LP se trezesc des noaptea, ohohooo, iar tu n-ai vazut nicio mamica care sa te invidieze ca nu te lovesti de tocul usoo de 3-4 ori pe noapte sa faci cate o sticla cu lapte ci dai sanul si adormi la loc.
Majoritatea asa fac.
Si cunosc si mult copii alaptati care dooooorm cu orele. ce sa-ti fac daca tu ai de-ala care se scoala des?
Revizuieste-te intai pe tine, asteptarile tale, temerile tale, am mai vorbit in alta parte, greul nu vine de la copil, vine de multe ori de la noi. Te imbratisez, momente de nu-mai-pot toata lumea are, mamicile in special. bebelusul doi se aa integra in peisaj, nu te va manca pe dinauntru. Mai rareste vizitele in familie daca te intristeaza atat, vino in Bucuresti, vezi si alte mame mai ca tine, sa vezi ca se poate si altfel. O sa treaca, ca maine va fi altfel. Lasa-te in voia sortii putin, respira adanc si bucura-te de ce ai, incepe bebe sa miste, misca-te si tu cat mai poti
)) ca uite patesti ca mine, acum mam timp si nu-l pot folosi…
Plus ca vei vedea, cantitatea de lapte scade, o vreme fetita va vrea sa suga mai des sa compenseze dar va invata sa stea mai putin la san si sa compenseze suptul cu altceva.
You know where I am…
January 31, 2012 at 1:41 pm
Xelomon
Zoozie, exista “Metoda ptr biberoane”
tii 2 termosuri langa pat, 2 biberoane in care deja ai pus LP. Cand se scoala copilu’, doar torni niste apa calda in biberon, amesteci si-i dai.
Fie-mea ma mosteneste, si mama se plangea ca nu dormeam ca bebelus (<1 an). In comentariul pe care-l lasam la tine si s-a pierdut, ziceam de singurul biberon cu LP primit de Irina dupa ce am iesit din spital. Am venit cu ea acasa, urla, i-am dat sa suga, a adormit, iar a urlat si tot asa, pana taica-sau a venit cu LP si un biberon. Copilul meu de 3 zile a supt 120 ml si a dormit apoi 4 ore nemiscata – singura performanta de acest gen (pana la 3 luni, cand a dormit cateva sapt si cate 6 ore). Deci viata ei pe LP cred ca ar fi aratat altfel.
Am uitat chestia asta, mi-am amintit-o dupa niste povestiri cu "ce doarme copilul X (2luni) dupa biberon, cand ii dadeam si laptele meu nu dormea asa".
Sunt in Buc, astept urmatoarea intalnire LLL, la care sper sa nu mai fie ger si zapada
numai sa mai poti veni si tu (in 2-3 
)
February 2, 2012 at 4:53 pm
zoozie
Da, ar fi aratat altfel, posibil cu constipatie, intolerante alimentare aparute cand te astepti mai putin, poate ceva raceli mai mult sau mai putin usoare la activ, o greutate si una spect diferite de cum sunt acum si, nu in ultimul rand, cu alta relatie intre tine si ea. Altfel, nu mai rea neaparat dar altfel.
February 3, 2012 at 9:34 am
Xelomon
Imi place asa cum e ea, nu vreau sa-mi imaginez ce fire ar fi avut altfel. Poate era un pic mai putin legata de mine, si mai putin sociabila.
Constipatie a tot avut [oricum nu face in fiecare zi]. Intolerante, nush ce sa zic. Greutate si inaltime a avut mereu peste medie.
Sper ca alaptatul si anticorpii au tinut-o de n-a avut nici o raceala grava, nici o otita, nici o enterocolita (desi nu sunt deloc maniaca la curatenie). Ah, ca are o sensibilitate in gat si ne-am dus cu ditai febra la Urgenta…
February 1, 2012 at 12:38 am
elena
N-ai de ce sa te simti in vreun fel vinovata daca intrerupi alaptatul. Din cate stiu, cel mai mult conteaza in primele 3-6 luni, maxim un an. Ce ai uitat sa mentionezi despre alaptat este ca laptele de san contine si anticorpi.
Irina e maricica si simte afectiunea ta si in alte activitati decat alaptatul, important e sa treci tu de pragul asta intai. Copiii sunt asa usor de atras in tot felul de activitati…
Eu am alaptat asa: prima pana la 15 luni, al doilea pana la 6 luni .
Stiu mamici care au alaptat si pana la 4 ani si invers stiu multe care au oferit biberonul din primele clipe de viata ale bebelusului.
Daca vrei sa intrerupi, incepi sa te gandesti la solutii si suunt, daca te indoiesti de asta, sa-mi spui.
February 2, 2012 at 9:34 pm
Xelomon
Elena, laptele matern are 2 avantaje mari: anticorpii, da, si faptul ca toate componentele sale se digera mult mai usor (si copilul le asimileaza mult mai bine decat din alte surse). De-asta n-am vrut sa renunt la alaptat.
Si mai e un motiv, foarte egoist, pentru care tineam la alaptat: ma gandeam ca o sa ma ajute cu bebelusul nr. 2, s-o folosesc pe Irina pe post de pompa (suna aiurea, dar mi se infunda canalele, si copilul e cea mai buna pompa).
O sa vedem, azi n-a vrut sa suga o juma’ de zi.
Apropo, ea suge cel mai mult noaptea, cand nici n-as avea cum s-o distrag cu alte activitati.
February 2, 2012 at 10:56 pm
elena
Despre alaptatul noaptea eu nu vreau sa mai aud, mai ales sa fiu si insarcinata.. drept sa spun cand eram insarcinata ma simteam mai bine sa am tot patul numai pt mine. daca nu te deranjeaza nu vad o problema.
dar daca simti ca nu te odihnesti, las-o doar ziua. si poti cauta solutii de intrerupere noaptea, sa zicem ii mai dai sanul o data pe noapte si dupa 1-2 nopti i-l intrerupi. lasi doar dimineata cand se trezeste si seara inainte de culcare e de ajuns sa iti pastrezi laptele.
asa mi s-a intamplat cu G, eram insarcinata cu N si ea inca vroia san noaptea. a venit taica-meu o perioada si a dus-o el la culcare, se mai trezea noaptea si se ducea sa o linisteasca, cam o sapt a durat toata treaba. de atunci doarme singura si am si eu liniste, s-a mai dus sotul si-a mai dormit cu ea intr-un timp, ma mai duc si eu cand se mai trezeste o tin de mana, ‘mami e cu tine’ se linisteste si plec.
copiii au un somn adanc pana pe la 4 dimineata, dupa care incep un somn mai ‘treaz’, exact atunci pe la 4-5 incepe somnul adanc al adultilor, si ei se trezesc exact cand ti-e lumea mai draga… dar pusi la loc se invata sa stea acolo pana se lumineaza de ziua.
February 7, 2012 at 2:50 pm
Xelomon
scuze, Elena, acum am vazut comentariul tau.
Irina doarme in pat cu noi si adoarme numai la san. Foarte, foarte greu reuseste s-o adoarma altcineva si asta s-a intamplat numai ziua. Mai degraba va dormi celalalt bebelus in patut decat Irina, nu se va lasa scoasa din pat
S-a dus perioada insuportabila, cred ca erau caninii de vina, plus starea mea de anxietate.
Azi a inceput sa se foiasca de la 6, la 7:30 ne-am dat jos si la 9:30 sforaiam iarasi amandoua.
February 7, 2012 at 5:52 pm
elena
cred ca e bine si asa. dar daca te mai apuca indoielile uite aici un filmulet care mi s-a parut potrivit http://www.youtube.com/watch?v=H0KyOF_h5XE
February 8, 2012 at 10:53 am
Alina
Nu prea mai citesc bloguri, dar am ajuns de la Anditzu
in rest, inca sunt fan Mika: Relax, take it easy!
Da-mi voie sa fiu prima care iti zice: Trezeste-te! Cum poti sa ii mai dai sa suga la 1 an noaptea? Realizezi ca ea nu are nevoie de asa ceva, ca totul este in capul tau si ca toate nevoile si dependentele astea i le arunci in spinare singurica? Si tot tu iti faci dupa ganduri si idei care nu au nici un sens si logica!
Citeste putin despre sleep patterns, o sa afli ca de la 6 luni un copil are somnul unui adult, deci daca vrei sa se odihneasca bine trebuie sa doarma min 6 ore in continuu pe noapte.
Off, cand mai citesc posturi din astea ma ia si pe mine deprimarea si nervii pe internet si toate aberatiile pe care le gasesti. Mi s-a luat de mamici flower power pentru care singura responsabilitate de mama este sanul varat in gura copilului pana la adanci batraneti, ca deh, are copilul nevoie, nu mama sa isi justifice existenta.
Ah, sa nu uitam de fraza preferata a mamicilor flower power: traumatizezi copilul, ii strici echilibrul emotional, bla bla bla.
Si toate studiile lui peste citate fara surse in care copilul x e mai destept ca y pentru ca mami i-a dat spanac fiert cu boabe se strugure fermentate in ulei de colza. Si alimentele minune fara de care copilul sigur va face mai tarziu cancer sau alta boala fatala.
No, cam atat de la mine
February 8, 2012 at 10:54 am
Alina
Sa nu se inteleaga gresit, nu pe tine te consider flower power, dar sunt sigura ca cunosti si tu suficiente
February 8, 2012 at 6:11 pm
Xelomon
Alina, de cand am copil, mi-am dat seama ca putine lucruri au asa logica. Mai e si intrebarea aia cu “logica cui?”.
de la 1 an si-un pic, de cand am mers, m-am suit eu singura in patul parintilor si am plecat de-acolo cand a crescut frate-meu si-am dormit cu el. Pana am plecat la facultate.
Uite, eu am 28 de ani si inca nu am sleep pattern – in afara de faptul ca nu dorm 6 ore continuu. Ma trezesc de mai multe ori pe noapte si cel mai mult imi place sa dorm dimineata. Sunt asa de cand eram bebelus – si nu, mama nu-mi dadea sa sug noaptea, nici nu ma lua cu ea in pat, ma legana sa-i urlu pe picioare
Prin introducerea asta lunga vreau sa spun ca oamenii sunt diferiti (somnul asta iepuresc si intrerupt e mostenire de familie). Fie-mea imi seamana la fizic, somn, mancare – se manifesta ca mine cand eram copil. Apropo, ea nu a dormit niciodata dupa carte, de cand avea cateva zile si dormea poate 14-16 ore, in loc de 18 “regulamentare”. Si mereu a dormit mai bine cu cineva langa ea.
Sunt copii care mananca si noaptea, in afara de fie-mea, am 2 nepoti in aceasta situatie. Unul are 4 ani, e perfect sanatos, e dezvoltat emotional si psihic, toate cele, ba chiar inaintea varstei lui dpdv al cunostintelor, dar vrea 2 biberoane cu LP. Au incercat in timp cu apa, cu ceai – nu vrea. Dupa mai multe nopti nedormite, s-au resemnat si au ajuns la metoda descrisa in post. Apropo, el nu a supt decat 2 luni, deci n-are treaba aici cu alaptatul.
Permite-mi sa te contrazic, dar fie-mea e dependenta de san. Mai ales acum cu dintii. Bea lapte de vaca in timpul zilei, cu o sticluta speciala, mananca bine. Noaptea nu vrea decat san.
ca mai vine unul.
Nu vad de ce as intarca-o si i-as da LP, daca tot ar trebui sa ma scol noaptea. Pentru ca n-o vad dormind 6ore, cum nu dorm nici eu.
In rest, stam lejer
February 8, 2012 at 7:51 pm
Xelomon
Apropo, inainte sa se nasca copilul, nu ma gandeam ca ajung sa alaptez asa tarziu. Sau sa dorm cu ea in pat.
Dup-aia a venit copilul si mi=a schimbat parerile.
February 11, 2012 at 8:02 am
blo
eu am trecut zilele astea printr-o perioada groaznica. am fost foarte bolnava si nu i-am mai dat san noaptea.
l-am lasat pe huzband sa ii dea lapte praf. la un moment dat am zis ca-l intarc. asa ca nu i-am dat decat o data, seara, cand a supt de doua ori si mi-a intors poponeata.
am fost distrusa si nu am reusit sa ma impac cu gandul ca il intarc, asa ca dupa vreo 2 zile in care i-am dat cam o data pe zi, am hotarat sa ii dau in continuare ziua si seara la culcare,daca vrea.
aseara i-am dat si a supt un pic de tot, azi-dimineata a tras iar de doua ori apoi s-a culcat, pentru ca si laptele are un gust mai ciudat din cauza medicamentelor.
nici el nu mai simte nevoia sa suga asa mult la san, poate ca s-ar mufa noaptea mai des, dar nu am mai putut eu sa fac asta. ajunsese sa suga din jumate in jumate de ora, intre 12 si 6 dimineata iar eu simteam ca realmente o sa mor de oboseala.
eu sunt genul de mama “flower power” care crede ca laptele matern este cel mai bun aliment pentru bebelusi, de-aia n-am suportat gandul intarcarii. stiu ca se va produce oricum, in curand, pentru ca pufu deja dupa astea 3-4 zile de cand e pe LP noaptea, nu mai suge san chiar daca ii dau, dar ma simt mai impacata cu gandul ca ma refuza el, decat daca l-as refuza eu.
hai ca m-am intins aici. concluzia era ca toata lumea are dubii, si nopti nedormite, si momente cand nu mai poate. eu am ales sa supravietuiesc, asa ca cel putin pentru o perioada pufu va bea LP noaptea.
incearca sa te odihnesti, noul bebe va avea nevoie de tine in curand.
hugs
February 11, 2012 at 3:44 pm
Xelomon
10x for the support! Pufu a trecut asa usor pe LP? fara sa chitaie din cauza gustului, a biberonului? Fie-mea n-a vrut nici laptele meu din biberon, si era chiar mai mica.
ne odihnim… cum putem. legat de perioada aia continua de supt, poate Pufu avea dinti in eruptie sau incepea sa mearga. stiu perioadele astea, is tare obositoare si terminatoare psihic.
February 11, 2012 at 6:51 pm
blo
dintii sunt de vina.
laptele praf l-am introdus acum vreo luna si ceva, tot din cauza ca ma mesteca toata noaptea ca pe-o jucarie de cauciuc si-am zis ca seara la culcare ii dau un pic de LP si gata, nu mai chiraie de foame din ora in ora.
la inceput n-a vrut, nici laptele meu nu-l bea din biberon.
apa i-am dat cu paharul sau cu cana cu cioc, asa ca pufu habar n-avea sa traga din biberon. a durat o vesnicie pana am gasit modelul de tetina pe care sa il accepte, pentru ca si asta conteaza, sa stii. de silicon sau de cauciuc, rotunde sau aplatizate..
i-am dat intotdeauna biberon inainte de san, ca sa se sature pentru ca laptele meu era prea slab.
February 12, 2012 at 6:12 pm
gratioasa
xelomom, cel mai bun aliment e dragostea, conectarea, autenticitatea ta, indiferent ce alegi.. ff important este sa nu te indoiesti de asta, indiferent ca e cu san sau tetina.
hugs!