Here I am, working on Saturday (yes, now I’m waiting for the chassis to recover, that’s why this post…).
A previous post was about a grey day. Well, yesterday got indeed lighter.

Indiferent de problema, indiferent cata incredere ati avea intr-un medic (sau in el, ca om), mergeti si cereti a 2-a parere.
S-ar putea sa fie ceva mai grav decat vi s-a zis prima oara, sau s-ar putea sa fie ceva mai usor.
S-ar putea sa nu fie nevoie de o interventie chirugicala (chiar si la dinti, nu e deloc, Deloc placut).
Sau, in loc sa fie “doar” cancer, s-ar putea sa fie cancer cu metastaze.
Macar aflati si vedeti ce de e facut.

A 2-a parere mi-ar fi salvat multi dinti si multe probleme dupa.
A 2-a parere ar fi scapat-o pe matusa-mea de situatia in care se afla acum. A 2-a parere acum ii va spune (probabil) exact la ce sa se astepte. Mi-e frica sa ma duc dupa rezultatele alea, dar stiu ca politica strutului nu ajuta la nimic.

Informare
Asumare
Actiune

Never lose hope.

“misterul camerei gabene rezumat roman”

Nu, nu, nu. Nu asa se face.
Nu citi niciodata un rezumat al vreunei carti politiste sau al vreunui thriller. De obicei, aceste carti nu exceleaza in poezie sau lirism, punctul lor forte e intriga, eventual construirea din detalii a unui caracter. Si daca povestesti intriga, dai indicii clare despre faptas si despre deznodamant.
Citeste DESPRE un roman politist, o introducere in actiunea lui, dar nu citi un rezumat.

Cat despre “Misterul camerei galbene”, e o carte de citit chiar si pentru cei carora nu le plac romanele politiste. Pentru ca nu este (doar) un roman politist. Poate fi citit ca un roman psihologic sau ca unul de moravuri (ale epocii sale, desigur).

Ah, dar ca sa nu fie complet dezamagiti cei care cauta rezumatul acestei carti, le voi spune ca faptasul este… NIMENI. Desi cineva aproape a murit. Cum asa?? Citeste cartea :)

Recapitulare lucruri realizate (2013-2014)
– am rezistat unui 1 an de tandem = foarte putin somn, foarte multe intreruperi, foarte multe crize si tantrumuri, foarte multa presiune psihica din exterior si din interior
– am rezistat mai mult de 6 luni, dintre care 2 de tandem, de dus+luat copiii de la gradinita, fugit la munca, numeroase treziri nocturne
– am schimbat 2 locuri de munca cu colegi noi si lucruri total noi de invatat, chestii sociale de invatat
– m-am intors la 1 loc de munca cu colegi mai vechi si lucruri foarte noi de invatat, reguli stricte de urmat
– multe atacuri de panica, chiar si cate 3 intr-o zi = multa anxietate, multa frica
– numeroase acute si probleme de santatate (ameteli frecvente si pierderea echilibrului; infectie cu puroi in tot obrazul care da la iveala o alta infectie, care incepuse sa manance din os; ciclu care nu vine+greata+ameteli+presiune pe perineu+test negativ, ce naiba am?; criza de bila/rinichi?; lichid la genunchi si dureri de genunchi la orice miscare si apoi la orice exercitiu fizic; arsuri pe esofag)
– varicela merita un loc aparte = am trecut peste primele zile fara sa ma scarpin prea tare, fara crema de scarpinat, fara sa pot dormi 2 nopti deloc, din cauza bubelor de sub pielea capului, fara sa fac vreo complicatie si am reusit sa re-citesc toata seria Dune
– prietenii inca nu m-au parasit, desi acum chiar incap pe o singura mana
– 6 luni de terapie and still going
– visele cu ursi nu mai sunt asa haunting
– imi inteleg parintii mai bine
– trec mai repede peste cuvinte aruncate la furie, nu mai pastrez ranchiuna asa mult, nu mai adun cuvinte urate sa mi le amintesc in perioadele negre
– inca rezist la numeroase treziri nocturne

 

Si-acum sa-mi fac curaj sa intalnesc un chirurg dentist.

 

I’ve been here for too long
Got to let go!

i hunt, i don’t.
i chase, i don’t.
i don’t see in the distance.
i choose not to see in the distance, for fear of everything i’d lose, of unknown, of “cum ne vom descurca???????”.

it never goes away, does it?
it just moves from a generation to the other…

 

 

Andrew Solomon – Demonul amiezii. Anatomia unei depresii.
Cumva, echivalentul “Melancholiei” lui Lars von Trier.

Problema cu cartea asta e ca, desi autorul expune trairile LUI, parca le-ar descrie si pe ale mele. Si nu ma pot impiedica sa ma pun in pielea lui si sa ajung iarasi la trairile mele, la zonele alea din trecut.
Pe de o parte, ma umple de emotii si lacrimi in metrou, pe de alta parte, ma secatuieste intoarcerea asta.

Pot spune acum cu certitudine ca nu am avut niciodata vreo depresie majora.
N-am ajuns niciodata sa am luni intregi in care sa nu mau jos din pat, sa fiu paralizat si sa nu fac absolut nimic. E o scena in “Melancholia”, in care Charlotte o duce pe Kristen Dunst in baie si ii face baie, pentru ca ea singura nu reusea. Asa si tatal lui Andrew il pazeste, il duce in baie si-i da de mancare uneori. Autorul mentioneaza un episod similar in viata Virginiei Wolf, cand sotul ei Leonard ii amintea sa manance.

Ceea ce descrie Andrew Solomon, in cele 70 de pagini pe care le-am citit, e un atac de panica permanent. O stare continua de frica, care il tintuieste in pat, ii e teama sa iasa de sub patura, sa intre in baie.
Imi amintesc cum ma simteam in timpul atacurilor mele, teama de a ma misca, teama de a-mi misca mana sau de a scoate vreun sunet, o frica de-aia paralizanta, o gheara care te strange de gat si-ti ia tot aerul.
Din pacate, teama asta e in tine, nu poti scapa de ea, e in mintea ta, nu poti fugi pentru ca nu ai unde sa fugi, si nu ai unde fugi, pentru ca totul se intampla in mintea ta si in corpul tau, decare nu poti scapa niciodata. Decat in somn.
Nu stiu cum a reusit sa traiasca Solomon cu panica asta LUNI in sir… de fapt, cred ca a reusit datorita medicamentelor care-l ajutau sa adoarma si suprimau, cateva ore, frica.

Ce anume declanseaza depresia?
Un anumit episod dureros sau traumatic, vreo pierdere anume… sau pur si simplu o inlantuire de evenimente mici si aparent neinsemnate…
De ce unii fac depresie si altii nu? De ce asupra unora medicamentele par a avea efecte?
Nu e doar raportul serotonina/cortizol.

Cand creierul e supus unui “bombardament” intens cu cortizol (organismul e in stare de stres mult timp), se modifica configuratiile neuronale, receptorii de cortizol si de alte substante. In timpul unei depresii, anatomia creierului se schimba similar, si unele modificari devin permanente. Din acest motiv, depresia e asociata cu anxietatea, amandoua au efecte similare asupra neuronilor si receptorilor.
Insa depresia cauzeaza alteratii care se intensifica in timp (receptorii care absorb cortizolul sunt distrusi), si creierul e din ce in ce mai expus depresiilor.
Explicatiile acestea fiziologice le contrazic pe cele psihologice, care vorbesc si de efecte pozitive ale depresiei.

Depresia e vazuta ca un gunoier al mintii. Imi place explicatia de aici, descrie foarte bine atat depresia, cat si starile prin care trece un om in timpul depresiei. Inclusiv gandurile alea nasoale si comportamentul ciudat fata de parinti.

Lasand cartea si filmul la o parte, am trait multi ani in stres continuu, acasa si la scoala. Probabil ca de aici vine instinctul de “run”, ca de “hit” nu se punea problema.

Secunda de dinainte de nasterea Irinei, cea cu “letting go”, a declansat un episod depresiv puternic. La ce am renuntat? La controlul asupra corpului meu, la controlul vointei si constiintei mele, atunci cand mi-am zis “orice s-ar intampla, doctorita o sa aiba grija ca ea [bebelusul] sa traiasca”, and I let go.

I let go.

Voi continua cu cititul cartii, pentru mine exista cel putin 2 luminite. Sunt curioasa cum s-a ridicat Andrew Solomon si ce luminite si-a gasit el.

http://drumuricatretine.wordpress.com/2011/07/19/legea-oglindirii/

De vazut si re-vazut. Nu credeam ca un film despre un om care s-a imbolnavit de SIDA si ajunge sa traficheze medicamente poate fi asa interesant, asa uman, asa bine facut.
Matthew McConaughey joaca excelent, mimica, gesturile, facies-ul…

Jennifer Garner e o draguta, povestea ei mi se pare un punct sensibil al filmului, dar iert aceasta hiba.

Iar Jared Leto e… incredibil, nu seamana deloc cu Jared Leto.

 

Nu exista muzica in film. Exista suficienta nuditate si bautura si cocaina si alte droguri.

Si exista multa, multa umanitate. Un cowboy homofob si rasist ajunge chiar sa tina la un travestit si o negresa.

 

Dar de ce erau oamenii astia asa dezumanizati, in primul rand? Viata intr-o rulota, distractie: femei, bautura, facut misto de homosexuali; pariuri ilegale la rodeo. Asta era toata viata lui Ron Woodroof si a altora ca el.

De Rayon (Jared Leto), ce sa mai zic… oau, ciudata viata.

 

N-am mai vazut de mult un film care sa merite asa mult sa fie vazut. Da, m-as mai uita o data la American Hustle sa vad unde naiba e Christian Bale si cat stralucesc celelalte 3 staruri (Jennifer Lawrence, Amy Adams si Bradley Cooper), insa nu m-a dat pe spate. De Wolf of Wall Street, ce sa zic… porn material, cata nuditate, extravaganta, gaunosenie e in el.

 

Am o problema cu lipsa detaliilor din filme. Sa scrie acolo 1935, toamna, locatia X, altfel o sa cred ca Dallas e un loc foarte mic, cu un singur spital si doar 2 doctori. Si 1 singur politai. Idem ptr celelalte filme.

Why do procrastinators procrastinate?
This excellent article on Wait but Why explains the mechanism in which our reptilian brain (or Monkey) takes control over our actions, because immediate pleasure makes us feel somehow safe.
But why do we let the Monkey take over instead of beating it?

One answer is: because we can. We have deadlines on projects we don’t like.

Our ancestors didn’t have this luxury. They worked the land not for a living, but for surviving. The land gave them food. Without a good crop, they couldn’t make it through the winter.
In order to have a good crop, be it grains or some vegetables like tomatoes/potatoes/peppers, they needed to prepare the soil, put the seeds, take care of the plants as they grew up.
Of course, there wasn’t a specific day, but a certain interval of weeks for these jobs, yet it was pretty tight. One cannot plant tomatoes in June and expect to have them fully grown and ripe by the beginning of August.
Besides, all the preparation of the land took a lot of time and work, planting the seeds, then regularly plucking it. Watering the plants, making sure they grow ok.
But this was just the beginning – in spring. Here comes summer, then autumn. By the middle of fall, the vegetables and fruit were transformed into pickles, jams, (conserve), wine or some other alcohol. Wood logs were to be stacked somewhere near the house, for the long, cold winter days and nights.
One has to reap the corn before it rains, or it must wait for it to dry after the rain.
In case of animals, food for winter must be provisioned in late summer/autumn days, but not when wet, as grass can easily rot.

So, procrastination was not an option for our ancestors.
Why is it an option for us?

We are more stressed nowadays than before, even though there’s this abundence of food and clothes. We have doctors and hospitals. We can get to another place at speeds unimagined by our grandparents.

Is it because there’s no gun pointed at our heads to “just do it”? Do we people function mostly on the gun danger?
Our parents had “the duty” – “I had to”, “A man’s gotta do what a man’s gotta do”.

Bring that gun back… or gimme motivation – less work hours for same issues :)

Another good article:

5 Ways You’re Sabotaging Your Own Life (Without Knowing It)

E vremea perfecta afara – toamna, cer innorat, nu prea cald si bate vantul.
E joi si ma duc sa-mi iau Andrew Solomon – Demonul amiezii.

Cu ce se mananca radio… sau microundele… habar n-am. Incep sa uit si MSTPul.
Ce-o mai si cu microcontrollerele si infotainmentu’ din masini, hmmmm…

Sa-mi cant si eu ca Natalie Imbruglia

I hope you get what you want

Did I get it? No, ’cause what I’m looking for isn’t outside.

Zambetul ei, privirea sagalnica. Urletele ei care-mi zgarie timpanul. Poponeata aia mica si ascutita, burtica neteda. Energia si veselia ei galagioasa.
Calmul ei aparent. Seninatatea din privirea-i limpede. Nasucul micut si rotunjimile ferme. Modul in care isi arunca picioarele cand alearga. Voiosia ei si cum isi asaza buzele cand ii vine sa planga.

I got even more than I expected

Incepe toamna, in curand implinesc 31. Ele 2/4.

The opposition of depression is vitality, not happiness.
Depression is not the state in which I am, for I do have some energy. And the desire to carry on.
I walk though smoke and I try not to think of it as reality.

But this link is very, very helpful:   Depression and anxiety hacks on Quora.
And a tip from me on how to take on depression: get through the days, one by one.

Blog Stats

  • 128,982 hits

Archives

November 2014
M T W T F S S
« Sep    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
wordpress counter
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 43 other followers